Johann Wolfgang Von Goethe

Câmpeneasca

Privighetoarea, de-a plecat, / Se-ntoarce-n primăvară, / Să cânte: multe n-a-nvățat – / Străvechi, dulci … →

Cum de, pretutindeni, omul / Se tămăduiește? / Orișicui i-e drag de zvonul / Ce … →

Tu te ocupi cu botanica? Optica? Ce faci? / Nu-i de mai mare folos inimi … →

Să nu-mi ceri cuvântul, ci tăcerea. / Căci în secret stă datoria mea; / Să-ți … →

De ce ești oare-atât de trist / Când totul e voios? / Ți se cunoaște … →

Asta-i Italia pe care-am lăsat-o. Praful-i la fel, / Străinul la fel pungășit e, orișice-ar … →

Un sfânt în pustiuri, uimit, / Se zice că ar fi-ntâlnit / Un faun cu … →

Pietre, dați-mi un semn, vorbiți, înalte palate, / Străzi, o vorbă rostiți! Demone, nu te … →

Plin de speranțe am pornit și sunt / Cu bani puțini, dar plin de-avânt / … →

Nălțând un vultur tânăr aripa-i / Prădalnică, / L-a nimerit săgeata vânătorului / Și-i reteză … →