Johann Wolfgang Von Goethe – Pagina 22

Zmeul

Ce zvon de copite-i în noapte și vânt? / Copilu-i cu tatăl pe-al șelei veșmânt. … →

Brazda subțire-nvelește, ușor, sămânța de aur. / Omule, alta-n adâncuri oasele tale acoperă. / Ară … →

Nobil omul să fie, / Bun, inimos! / Îl deosebește / De toate făpturile / … →

Ce sufăr știe doar acel / Ce dorul știe! / Stingheră, fără nici un fel … →

Flămând eram, după săruturi sute, / Și c-un sărut m-am despărțit de tine; / Când … →

Nezăbovind, să-ți fii vis tu, pe veci; / Cinstește orice loc prin care treci; / … →

„Tu te ocupi cu botanica? Optica? Ce faci? / Nu-i de mai mare folos inimi … →

M-aș dărui cu totul, dar sunt pură, / Și nu prea știu; nu-s meșteră-n cuvinte. … →

Ce-i mișcarea? Răsăritul / Bune vești mi-aduce oare? / Aripa-i, cu fâlfâitul, / Îi e … →

Las’ din groapă să mă-mbete / Cântecul profetului; / Îngeri îl desfată-n cete, / De … →