Jean De La Fontaine – Versuri.pro

Unchiașul și Măgarul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Venea călare Moșul pe-un Măgar iabraș,
Dar se opri, lăsându-l să pască pe imaș.
Cum se vede slobodă,
Vița, – vodă-n lobodă –
Sare, zburdă fără frică,
Tăvălește, calcă, strică,
Prăpădind grozav imașul.
Între timp, poftim că pică
Din senin și păgubașul!
– Să fugim! grăi Unchiașul.
– Dacă ești cu frică-n sân,
Fugi doar tu! Eu mai rămân.
Mi-i totuna cin’ mă are:
Mi-i dușman orice stăpân.
Ori ești tu, ori nu știu care,
N-o să-mi puneți trei samare!

Maimuțoiul și Motanul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În casa unui om din vremea veche,
Trăia o-mpielitată de pereche:
Un maimuțoi
– Pocitul Maimuțila –
Și un cotoi
– Cumătrul Motănila.
Când dispărea slănina, brânza, cașul,
Nu căuta pe la vecini făptașul..
Ci cum ședeau, odată, la vatră lighioanele
Și urmăreau cum se coceau castanele,
Un îndoit folos credeau c-ar scoate
De-ar izbuti să le mănânce toate,
Făcându-și lor un bine și altuia un rău.
Și maimuțoiul, marele mâncău,
i-a spus: – Fârtate napârstoc,
Tu ești mai priceput ca mine, zau.
Ce-ar fi să scoți castanele din foc?
Zis și făcut!
Fârtatul priceput
A și-nceput
Să scoată cu gheruța
Castanele din foc,
În vreme ce maimuța
Le și mânca pe loc.
Când se ivi o slugă,
O rupseră la fugă.

Iepurele și Broasca Țestoasă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Iepurele și Broasca Țestoasă, traducere liberă de Marius Alexandru.
Degeaba te grăbești dacă la timp tu nu pornești,
Și după cum o lume-ntreagă deja știe,
Iepurele și broasca țestoasă sunt o bună mărturie.
Pariez, vorbise broasca, că primul nu ajungi
La poienița noastră oricât de iute fugi.
Vai, ce vorbești surată, ești cam exagerată,
Te dai puțin cam mare… să facem deci prinsoare
Pe patru boabe dulci de spânz, o cină și un prânz.
Nu știu de martori sau judecător,
Știu doar că pasul următor,
L-a făcut țestoasa care-a și pornit
Dar iepurele nostru deloc nu s-a grăbit,
Erau doar vreo patru salturi de făcut
Și cum el era bine cunoscut
De toți, cum scapă de ogari, ca și-n povești,
Dându-le-ntâlnire la “calendele grecești”.
Timp pentru el era destul
Să pască și să doarmă, deci stătea
Privind din urmă țanțos și fudul,
Cum broasca, ușor, la pas de senator mergea.
Încet, încet țestoasa-nainta,
Dar lui deloc nu-i păsa,
Dorea victoria cu slavă,
Dar pentru asta nu e nicio grabă!
Cu cât plec mai târziu, se pare
Victoria va fi mai dulce și mai mare!
Când broasca se-apropie de poiană, la un pas,
Gândește; prea mult timp n-a mai rămas
Mai zăbovește-o clipă și-apoi gata,
Aleargă ca săgeata, mai iute ca mașina,
Dar prea târziu, țestoasa ajunse prima,
Și-nainte de-a se odihni
Zâmbindu-i, bucuroasă îi șopti;
“Degeaba te grăbești dacă la timp tu nu pornești”
Și ce te mai faceai de erai și tu o țestoasă,
Și trebuia să porți în spate și o “casă”?

Vulpea și Strugurii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pribeaga și lihnita
De foame, dă de-o vie
Cu niște struguri rumeni, frumoși,
De razachie.
Ciorchinii-s plini și vulpea,
De sine înțeles,
Ar fi mâncat cu poftă
Și nici n-ar fi ales.
Dar la-ndemâna labei
O-mpiedică s-ajungă
Până la ei zabreaua ulucilor, prea lungă,
Și ghimpii-n care gardul e prins și împletit;
Ciorchinele-i aproape de bot; s-a tot sucit,
S-a ridicat: se-nțeapă
Și-i lasă gura apă.
– Ce struguri verzi și acri, oftează,
Nu-s de teapa!
Și-s prea cruzi..
Mie, ce-mi place-i gustul de stafidă,
Nu-mi strepezesc eu dinții cu această aguridă.

La Cigale și la Fourmi (Greierele și Furnica)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Greierele și Furnica, traducere liberă de Marius Alexandru.
De cu zori și până-n seară,
Bucuros cu-a lui chitară,
Vara-ntreagă a petrecut,
Nici în cot nu l-a durut.
Dar când iarna a venit,
Când crivățul s-a pornit,
Greierele, trist, flămând,
S-a trezit speriat de-un gând!
Ce mă fac eu până-n vară?
Fără-o boabă de secară,
Fără-o ramă, fără-o muscă,
Vai, stomacul mi se uscă!
Și se duse la vecina,
Seara… așa… mai înspre cină,
Doar-doar, “ceva pică”,
De la harnica furnică.
-Vecinuță, draga mea,
Mă lovește foamea grea,
Mi-e greu și e… neplăcut,
Dar ți-aș cere împrumut,
Niște boabe… ajutor,
Peste iarna să nu mor,
Cu dobânda aferentă,
Te rog, nu fi indiferentă!
-Eu îți pun doar o-ntrebare,
Cum de nu ai de mâncare?
Vara-ntreagă de ce-ai stat?
Când eu zilnic am lucrat!
-Oh, dar eu aș vrea să știi,
Am cântat noapte și zi,
Veselie-n toată țara,
Că aproape-am rupt chitara.
-Dacă numai ai cântat,
Nu cred că e vreun păcat,
Sincer, nu mă interesează,
Acum du-te și dansează!

Casa Lui Socrate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Socrate, marele-nțelept,
De construit se apucase.
Dar cunoscuții, pe nedrept,
Îi tot găseau mereu ponoase,
Căci oamenii-s croiți pe prici.
Și mulți spuneau că li se pare
Că-s încăperile prea mici,
Când omul e atât de mare!
Socrate le-a răspuns, aici:
– Așa cum sunt, de-aș fi măcar în stare
Să le ticsesc cu-adevărați amici!
Avea dreptate mare Socrate, așadar.
Mulți se numesc prieteni și-n casă îți apar;
Prietenia însă e lucru foarte rar.

Taurii și Broaștele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Doi Tauri – este mult de-atunci
Se războiau cu strășnicie
De dragul unei junci
Și pentru-o mare-mpărăție.
O Broască ce privea-ntristată
Cum ei luptau cu-nverșunare,
Fu, de-alta, astfel, întrebată:
„Ce suferi soro? Ce te doare? ”
„Dar nu vezi tu” îi zise-atunci,
„Că la sfârșitu-acestei lupte,
Învinsul, izgonit din lunci
Și din livezile cu fructe,
Aici în mlaștină-o veni,
Iar noi, călcate, vom pieri,
Din pricina acestei junci? ”
Iar teama-i fu întemeiată,
Căci Taurul cel biruit
În mlaștină-a pătruns îndată
Și sub copitele lui tari,
El mii de broaște a strivit.
Cei mici întotdeauna-au suferit
Din pricina gâlcevii celor mari.

Lupul și Mielul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Lupul și Mielul, traducere liberă de Marius Alexandru.
Orice ar face cei mai tari sau orice spun,
Motivul lor întotdeauna, vreau să știți, e cel mai “bun”.
Un miel plăpând își astâmpăra setea lui mare,
Dintr-un pârâu ce-n apropierea lui curgea,
Când iată că un lup, hoinar, flămând, apare
Și urlă: câtă îndrăzneală, ce tupeu, să tulburi apa mea!
Cu glas duios șopti atunci mieluțul blând, agale:
-Stăpâne, Maiestate, nu te supăra, te rog, prea tare,
Cum aș putea s-o tulbur, căci sunt douăzeci de pași mai jos, la vale,
Deci afirmația ta e cam pripită și logică deloc nu are.
-Ei! Lasă teoria, știu că m-ai bârfit la toți acum un an
Și câte vorbe grele și cât rău atunci tu mi-ai făcut!
-Dar nu se poate, e greșit, stăpâne, tot ce spui e-n van,
Acum un an să știi eu nici măcar n-am fost născut.
-Ei, dacă nu ești tu, atunci precis e unul dintre frații tăi
-Dar nu se poate, căci eu sunt singur, nici un frate n-am,
-Atunci e unul dintre voi, ce contează, toți sunteți la fel de răi
De mine nimănui nu-i pasă, nici vouă, nici la câini, nici la cioban!
Apoi cuprins de ură, fără milă pe bietul miel l-a înșfăcat,
Și l-a târât într-o pădure-adâncă, întunecată
Fără să stea pe gânduri, singur, pe-nserate l-a mâncat,
Fără proces, fără jurați, fără nici o altă judecată!

Se Pregătește Leul de Război

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Un Leu, voind să facă război în toiul verii,
Își întruni divanul, trimise ofițerii,
Cerând să vie grabnic de peste tot jivinele.
Și toate-i declarară, chiar blajinele,
Că vor lupta, viteze. Iar cele necesare
Le-or duce Elefanții pe toate în spinare
Și vor trăsni, în luptă, cu trompa din înalturi;
Iar Urșii, veteranii, sunt strașnici la asalturi.
Și Vulpile, stratege, n-or șovăi nici pic,
Ci vor lupta și ele, cu spor, prin șiretlic
Și ceata de Maimuțe, prin pozne și prin salturi,
Va prinde foarte bine distrând pe inamic..
– Doar Iepurii, Măgarii, eu cer să fie scoși,
Că ultimii-s prea trântori și primii prea fricoși..
Își dete cu părerea un sfetnic, nu știu care.
– Ba nu! grăiește Leul. Știu eu de ce-s în stare:
Din Iepuri fac ștafete
Și din măgari trompete!
Nu-i nimeni de prisos, când știi să-l pui
La treaba, după firea și darurile lui.

Șarpele și Pila

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Un șarpe rău și plin tot de venin,
Cu un ceasornicar era vecin.
Iar într-o zi, intrând reptila
În casa lui, tot căutând o pradă,
Și negăsind alt lucru decât pila,
Se apucă, flămând, s-o roadă.
Biet ignorant, dar te-ai gândit tu bine?
Te pui c-un lucru mai tare decât tine.
Ce faci tu-aici, nu-i treabă serioasă,
Eu doar de dinții Timpului sunt roasă;
Iar de persiști cu-a tale stăruinți,
Șarpe nătâng, complet ieșit din minți,
Ai să rămâi flămând și fără dinți!.
Aceasta-i pentru voi, nemernici îngâmfați,
Ce de nimic, în lume aici, nu sunteți buni,
Dar vreți, cu-ncrâncenare, din toate să mușcați!
Vă frământați zadarnic, sărmani și bieți nebuni,
Căci toată truda voastră-i cuprinsă de neant,
Iar operele-n care doriți să-nfigeți dinții,
Cu toată-nverșunarea și ura stăruinții,
Sunt, pentru voi, aramă, oțel și diamant!