Un Leu, voind să facă război în toiul verii,
Își întruni divanul, trimise ofițerii,
Cerând să vie grabnic de peste tot jivinele.
Și toate-i declarară, chiar blajinele,
Că vor lupta, viteze. Iar cele necesare
Le-or duce Elefanții pe toate în spinare
Și vor trăsni, în luptă, cu trompa din înalturi;
Iar Urșii, veteranii, sunt strașnici la asalturi.
Și Vulpile, stratege, n-or șovăi nici pic,
Ci vor lupta și ele, cu spor, prin șiretlic
Și ceata de Maimuțe, prin pozne și prin salturi,
Va prinde foarte bine distrând pe inamic..
– Doar Iepurii, Măgarii, eu cer să fie scoși,
Că ultimii-s prea trântori și primii prea fricoși..
Își dete cu părerea un sfetnic, nu știu care.
– Ba nu! grăiește Leul. Știu eu de ce-s în stare:
Din Iepuri fac ștafete
Și din măgari trompete!
Nu-i nimeni de prisos, când știi să-l pui
La treaba, după firea și darurile lui.
Sensul versurilor
Piesa descrie pregătirile unui leu pentru război, adunând diverse animale și valorificând abilitățile fiecăruia. Morala este că fiecare are un rol important, chiar și cei considerați slabi sau inutili, dacă sunt folosiți în mod adecvat.