Iulian Vesper – Versuri.pro

Pământ Negru în Asfințit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Țărani scunzi, în zile prelungi, ară un pământ nesfârșit
până vor da de-un cer împietrit
unde cuțitul plugului să spintece-n două
zorile muncii rodnice, nouă.
Ara-vor câmpurile de la Răsărit la Apus.
Brazdele-or fi drumuri pentru viețile noastre,
pentru glotașii ce-au dus
legenda pământului sub tâmple albastre.
Îngerii transcriu cromolitografii cu cărbune
pentru neștiuta satelor rugăciune
întârziind cu veacuri sub pământ
surâsul trist al celor ce nu sunt.
Numai fumul hogeagurilor va mai cere
iertare pentru plugarii răsăritului azurat.
Copiii cresc în tăcere
o inimă ca un sat.

Frații

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Mi-i frate cel ce ține ziduri cu umerii,
Cel cu rădăcini ca un pom,
Cel treaz ca o plantă,
Mi-i frate cel ce-și aude visele,
Cel ce-și ridică o patrie,
Cel ce-și sărută obida.
Mi-i frate cel născut să taie drumuri,
Cel ce adoarme singur sub streașini,
Cel sfărâmat în cioburi;
Mi-i frate cel venit din coclauri,
Cel ce vede adâncuri în cer,
Cel crescut încet din pământ.
Mi-i frate cel ce și-a pierdut umbra,
Cel ce-și caută diminețile,
Cel ce-și arde zilnic greșelile;
Mi-i frate cel izgonit de hoți,
Cel ucis de păianjeni,
Cel rătăcit prin nopțile mari.

Prolog

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Zarul în veacuri rotunde învălmăși nubil
Smirna orei albastre cu plopii nichelati,
Zarzări cu uragane în brațe de copil
Cresc o nemărginire de ochi catifelați.
Endimion cu lira sub cerul unui vers
Chemă agestru seara cu palmele înflorate,
Heralzi în alveole deschid un univers
Și-l vând lampadoforii pe-o drahmă în cetate.
Liturghice viole în evul fără mit
Răspund unui Beethoven, lunar lampadofor,
Alge incandescente întind spre infinit
Nervurile iubirii și ceața urii lor.
Pădurile în cercuri de elegii și ramuri
Contemporane steme în frenetic necrolog,
Ce lucide-s palorile reginelor persane
Cu aurul privirii acvatic monolog.

Eroul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Îmi plac umerii lui de piatră.
Ochii iuți trecând peste vreme
Adulmecă o fantastică glorie
Care din lut o să-l cheme.
Vorbele au stranii străluciri.
Trupul, înflorit în noapte grea,
Clatină un veac de nebunie
Și la piept îi sângeră o stea.
Înnoptat în ceață și trecut
(Zilele-l poartă, nopțile-l cresc),
În solstiții lucide și clare
Se aude glasul lui domnesc.

Poem Despre Armoniile Lutului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Brazde lacome de lumini, pământ împlinit
Fără gânduri, doar în miresme și raze,
Bulgări ieșind din tenebre, rotunjindu-vă
Ca niște valsuri fără auz,
Splendizi ca zăpezile și ploile, așteptați
Aurorele
Abia născute, orbiți aerul cu buze calde
Ca petalele salcâmului înflorit,
Ne priviți
Cu frumusețea ochiului tânăr
Închipuind linii
Ca ale obrazului, pleoape
Și coapse prelungi ce se sting
Ca simpla unduire a colinelor.
Pământ somnoros,
Adâncit în vrăjile dimineții, rostind
Silabe de aur, când oamenii tăi
Te lucrează și mângâie,
Când gleznele ușoare alunecă
Peste umerii tăi,
Când viole îți cântă în urechi
Ca o dezmierdare a vântului,
Știm
Că tu ești o formă a marilor
Energii, ca și irizările tâmplei.
Poate atunci, când te vom cunoaște
Mai bine, inimile vor bate de fericire
Ca niște privighetori aurii.
Poate atunci, lut năclăit în uitare,
Vei alina pâlpâirile nopții,
Arcul întârziat al sprâncenei,
Iar aceste cuvinte jucăușe ca niște
Fire de praf vor tresări
Ca zarurile, lucind de viață,
lăcrimând
În seva tuturor primăverilor, simple
Vorbe de lut, de prietenie, de uitare
Și amintire,
Rostirii singuratice printre brume
Și ierni.

Apus Gotic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Dans frânt în nemişcarea orelor ce-au rămas
strivite de tăcere în parcul tău stelar;
le poţi citi splendoarea ca într-un abecedar
(în toamna luminată de ape mari) retras.
Ai vrea întreceri albe peste podgorii noi
să taie drumuri limpezi, neîncepute încă,
şi coastele de umbră cu ochiuri de zăvoi
să fugărească trudnic creste de nor pe stâncă.
Dar, anacronic, timpul a smălţuit uitare
când vânturi inelate pe vârfuri s-au clătit
schiţând contur uşure de vis şi înnoptare
a zodiei sub care vremelnic ne-am oprit.
Aureola stelei ne căuta pe ape
să ancorăm în rada ei verde şi sonoră;
largi dune de lumină se năruiau aproape
şi timpul navigase uitat oră cu oră.
Arhaic, luminişul ultimei aurore
a spintecat tăcerea ce te-a cuprins de sus:
lucea un craniu veşted în numărul de ore
când se surpa lumina şi adormea Iisus.

Plecare Cu Mine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Eu, Ziraxis, mai mare peste anarți,
Am luptat șase ani cu romanii. Aveam lângă noi
Munții. Ei, Roma, legiunile de fier, berbecii,
Catapultele, dar mai presus, neteama
De moarte și o voință de a învinge, grozavă.
Am luptat bine cu toții, dar ne-au bătut.
M-au prins: am stat sclav, am fugit!
Am colindat lumea, și m-am întors.
Jumătate din neamul meu pierise,
Alții se ascunseră în munți. M-am înfățișat
Marelui guvernator, și el mi-a îngăduit
Să mă întorc cu oamenii mei în străvechiul
Pământ de la Arcodabara. Mi-au dat
Înscris o tabelă; Eu mă grăbeam să plec;
Nu-i puteam suferi pe acești îngâmfați;
Strălucirea lor mă orbea;
Vroiam să mă știu între-ai noștri.
M-a poftit la despărțire Scaurianus, să vin
Cu ai mei la inaugurarea cetății lor din munți,
lângă Sarmizegetusa noastră, și nu m-am dus.

Crugul de Ceară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Mici strigăte de stele în umbra mea străbat,
În ceasul verde-al ploii, interioare gârle
Revarsă rariști stranii de vis sonorizat
Cu ninse constelații – madone și șopârle.
Ți-i plânsul zbor de naiuri, în lemnul scund al serii,
Sunetul supt de veacuri din unda ta te saltă.
Ajuns pe țărmul putred, te-apleci ca lăncierii
Și-asvârli trufașul suflet, cu zarea lui înaltă.
Stihii de promoroacă lin trupul înfășoară,
Plutind în visul propriu ca-n alge de mătase,
Timpul să nu-l adie, iubirea să nu-l doară,
Translucid să viseze în marea de sargase.
Când carnea azurată va bate-n aur pur
Și sângele – ecoul orchestrelor marine –
Va nărui cleștarul tăriilor din jur,
Din ochiul mort va crește un zâmbet pentru tine.
Și, obosit de visul pe care toți îl știu,
Se va închide clară privirea ta de ape;
Luna îți poartă masca, aerian și viu
O stea își face cuibul diamantin sub pleoapă.