Versuri corectate și adnotate
Cu mult mai cufundat în gânduriPe-același drum el s-a pierdutN-a mai surâs ca-n alte rânduriAh, pentru ce a mai trecut? E poate-mâniat pe mine:Inima-i rece s-a făcut?N-am turburat visări senineAh, pentru ce a mai trecut? Și la fereastra mea, privireaazi întristată și-a pierdutPoate nu s-a răcit iubireaCă de ce oare-a mai trecut?
Când jalea vântului tomnaticPrin desfrunziții arbori trece,Tu te gândești la baluri, doamnă, –Eu mă gândesc la soba rece.Când primii fluturi de zăpadăPlutesc în zarea albicioasă,Tu te gândești la rochii scumpe, —Eu mă gândesc că-s zdrențuroasă.Și când în nopțile de iarnăCânți la clavirul tău, visând,Tu te gândești că ești iubită, —Eu mă gândesc c-o să mă … Citește mai mult
Disprețul.Pentru anii mei, amorul încă nu e! N-am iubit!Am tot râs de chipu-i rumen, până-acum necontenit;Fața lui trandafirie e curată născocireSpusă poate-odinioară de-un poet, așa-n neștire,Căci mai toți amorezații, care-n cale mi-au ieșitM-au făcut să-mi piară pofta și dorința de iubit.Fața lor este sau pală sau deodată înroșităDe-o roșeață ca de friguri, iar privirea rătăcită,Ba … Citește mai mult
Mereu îi găsește cusururiCând vorbește de-a lui țară;Cu toate-aceste neajunsuriÎi este totdeauna dragă.O critică fără-ncetare;Chiar sincer o compătimește.Totuși, îi sare în apărare,Pentru că pe ea o iubește.Mai ales când timp îndelungatDeparte de patrie și casăIubirea adâncă s-a aflatÎn inima necredincioasă.Iar când fiii nerecunoscătoriÎi cer iubire și mângâiere,Le deschide brațele tuturorȘi la piept îi strânge cu … Citește mai mult
Nu mă-mpiedica de-a plângedacă am darul lacrimeidurerea în plâns o poți înfrângeși speri ceva în boaba ei.Nu știi că-n plâns de-atâtea oripoți să-ntrevezi o rază nouăși că-i la fel cum pentru florie-o reîmprospătată rouă?Nu știi că plânsu-i izbăvirela orice inimă înfrântă?e ultima înveselirece-adesea durerea o cântă.Când plângi speranța nu te-nfrângeși vezi ceva în raza eiO, … Citește mai mult
Același farmec verdeȘi ochiul nostru viuO primăvară verdeȘi-o toamnă-n arămiu.Că dacă primăvara, cu voci de păsăreleNe-nveselește-n cântec de pasări neînvinse,Și toamna calmă, tristă, cu vânturile grele,Ne liniștește-n taină cu umbrele ei stinse.O veselie albăCe nu cunoaște haos;Pe când toamna în salbaÎmbie la repaus.Inspiră fiecare o altă nostalgieȘi-n caldele miresme ne-am vrea mereu ascunși:Cele de primăvară … Citește mai mult
E noapte, doarme totul,Zefirul însă-i domn;Căci vrând s-atingă roza,Învins-a-n drum pe somn.Glumind, el balanseazăCopacii-n visul lor;În jurul lumii-acumaDansează-un negru nor.Aşa c-a ei luminăNu va mai stingheriPe doi iubiţi, ce-n paceSă fie, ar dori.Iar florile-alintateMireasma şi-o răsfrâng.E-atâta vrajă dulceÎn adormitul crâng!Nu-i niciun singur zgomot.Şi filomela chiarTăcut-a prin tufişuri,Visând în tainic har.E ora când flăcăulAşteaptă-n doru-i sfântLa … Citește mai mult
Să fiți iubiți!Béatris, vei crește până la floarea vârstei tale;Doar dragostea de poet a fost în stare să te reînvie,Pentru că te plângi lui, și viermii săi îți fac o imagine dulceSe scade din uitare, Dante poate te-a iubit.Héloise, dragostea ți-a deranjat viața pură,Această dragoste de Abeylard ce a fost atât de fatală pentru tine:O … Citește mai mult
O inimă de Evă, enigmă-n veci profundă!Din foc divin și amestec din tina cea imundă;Protee fără nume, ce logica dezmințiDeșartă sau prea rece, sau clocot de dorinți!Sub vraja frumuseții, ori dulcea ta zâmbire,Ascunzi tu suferință, rușine, sau iubire?În clara ta privire, de visuri încântată,Pot eu citi, femeie, de vei fi plâns vreodată?Ah, ce perverși ai … Citește mai mult
But, oh! the choice what heart can doubt,Of tents with love, or thrones without?(Thomas Moore).Murişi, o, Beatrice, în floarea vârstei sfinte..Cu dragostea-i poetul te-a însufleţit;Prin versurile sale ne stă mereu în minteImaginea ta dulce, căci Dante te-a iubit.Ţi-a fost, o, Eloise, fatală dimineaţa.De Abelard iubită, fu sincer dragu-ţi crez,Şi – crin în mânăstire – sfârşitu-ţi-ai … Citește mai mult