Ion Pribeagu – Versuri.pro

Bunicuța și Nepoții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

BUNICUȚA ȘI NEPOȚII.
În expresul de Florica
Lazi, colete, un amalgam
Și în compartiment, bunica
Și nepoții stau la geam.
Hohotind, copii zburdă
Și fac zgomot infernal
Iar bătrâna știrbă, surdă
Tot privește cerul pal.
Dintr-un coș de la bunica
Câte-un tort cu zahăr copt
Șapte ani are Lucica,
Iară Nicu are opt.
Înfoiată ca o varză
Baba zice mai apoi
-Uite barza! Uite barza!
Care v-a adus pe voi.
Nicușor, apoi întins pe-a coastă!
Zice răsfirându-și părul:
-S-o lăsăm să moară proastă
Sau să-i spunem adevărul?.

De Ziua Mea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

De ziua mea, aș vrea să se reverse
Din cer apoteoze de rubine;
Să curgă flori, parfumuri, cavatine
Și dans de focuri albe și diverse.
În casa mea, cu statui bizantine,
Să vie trubaduri de școli adverse,
Femei cu ochii plini de lumi perverse
Și critici cu condeie sanguine.
De ziua mea, să ardă-n trei altare
Tămâie, bronz și aur lucitor
Și vin, să cânte-n cupe și pahare..
Și-apoi, răpit de-un vers nemuritor,
Aș mai dori ca-n ziua asta mare
Să nu-mi sosească nici un creditor!

Povestește Doctorul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Povestește doctorul.
Nu știu dacă îl cunoașteți,
Delicat și subțiratic,
Doctor Bratu de la Șuțu
Ne era la toți, simpatic.
Avea hazul lui, probabil
Moștenit de la străbuni
Și în plus era și doctor
La spitalul de nebuni.
Și știa să povestească
Cu un șarm, cum altul nu-i-
Chestii vesele întâmplate
Lui, cu pacienții lui.
Moldovan, de viță veche
Cunoștea năzbâtii multe
Că se adunau în juru-i
Toți amicii să-l asculte.
Într-o zi veni la mine
Povestește el stilat
La spital, în deal, la Șutu,
Un domn bine îmbrăcat.
După înfățișare, pare
Funcționar superior,
Poate inginer hotarnic
Sau, un mare negustor.
Și îmi spune: – Domnul doctor
Uite așa precum vezi,
Sunt în stare disperată
Și-am venit să mă salvezi.
Știu, că ești un psihiatru
Om de știință cu renume
Și de arta dumitale-
S-a dus vestea-n larga lume.
Fiul meu cel mare, Lică
Care sta cu mine în Basna
Om cu mintea-n toată firea
De o vreme o ia razna:
Sare sus peste cotețe,
Se ascunde în gradină
Umblă, numai între păsări
Și se crede că-i găină.
Ba mai mult! Parcă un blestem
Din Infern, mă urmărește
Că, în loc să ne vorbească
El, mai mult cotcodăcește.
Dau oricât, numai să scape
Martor îmi este Dumnezeu
De nenorocirea asta
Ce-a căzut pe capul meu.
-Și de mult are aceste
Manifestațiuni ciudate?
-Cred, dacă îmi aduc aminte
De un an și jumătate.
– De un an și jumătate?
Asta-i nemaipomenit!
Și de ce cu el, aicea,
Până acum n-ai venit?.
-Păi, să vezi domnule doctor
M-am obișnuit cu viața
Și îmi plac mult, ouăle, care-
M-i le pune dimineața.

Autoportret

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Autoportret.
Ca un savant din vremuri vechi
Îmi plimb prin cafenele mutra.
Am păr în nas și în urechi
Și aduc puțin cu Brahmaputra.
Mi-e capul bleg și lătăreț,
Picioarele: două prăjine,
Și-un singur lucru am măreț
Și-mi pare foarte bine!
Deși sunt tont și fonf și slut
Și am o mască incoloră
De cimpanzeu sau de mamut,
Toate femeile m-adoră.
De sunt urât și nătăsfleț
Și n-am nici mușchi, nici intestine,
Și-un singur lucru am mareț
Și-mi pare foarte bine!
Sunt mare cât un năpârstoc
Și poți să mă măsori cu cotul,
Din loje nu mai văd de loc
Și în tramvai mă pierd cu totul.
Și așa cum sunt un fleculeț
Încât mă poți în palmă ține
Și-un singur lucru am mareț
Și-mi pare foarte bine!
˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙
Sunt știrb și tâmp și am pistrui
Și o aluniță imbecilă
În loc de nas am un cucui
Și-s cocârjat ca o gorilă.
N-am simpatii și n-am dispreț
Și n-am nici maniere fine
Și-un singur lucru am mareț
Și-mi pare foarte bine!
Am trupul plin de vânătăi
Și pe chelie fire crețe
Și am luat chiar premiul întâi
La un concurs de frumusețe.
Și dacă n-am profil semeț
Nici umeri lați, nici șolduri pline,
Și-un singur lucru am mareț
Și-mi pare foarte bine!
Când intru în baie voluptos,
Urmat de membrele-mi confuze,
Mă simt atâta de frumos
De parcă aș fi ales de muze.
Mă oglindesc și-n mod glumeț
Mă felicit și-mi zic în minte
Și-un singur lucru am mareț
Și-mi pare foarte bine!
În fine sunt un specimen
Cum nu-i al doilea sub soare
Port pijama și port joben
Și bătături port la picioare.
De n-am la Academie jilț
Și n-am smaralde sau rubine
Și-un singur lucru am mareț
Și-mi pare foarte bine!

Omnicist

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Omnicist.
În expres un tânăr, Iane
Mai acum o săptămână
Voiaja c-o cuconiță
Mai frumoasă ca o zână.
Grecul admirându-i chipul
Feciorelnic și cosița
N-a răbdat ca să nu-i spuie
– Ce frumoasă ești, coniță!.
Lei, o mie aș da acuma
Dacă m-ai lăsa agale
Să pui mâna, doar o clipă
Pe pulpița dumitale.
Zână roșie ca focul
Și cu buze însângerate
A răspuns: – Nu ți-e rușine?
Vai de mine, nu se poate!.
-Nu e nimeni, cuconiță
Să te vadă, să te știe
Cum ai ridica rochița
Și-am pus mâna, iei o mie!.
Zână strânsă-n faldul rochii
Se mlădie stregărește
Și îi face semn cu ochii
Că primește, că primește.
Grecu e robit de farmec
Iară zâna foarte fin
A saltat în sus rochița
Puțintel, câte puțin.
Pulpe roze, vede Iane
Cum în lume, multe nu-s
Durde, dulci și dolofane;
Ah puțin, puțin mai sus!.
Se ruga mieros și lacom
Și o sorbea cu ochii duși
Încă puțintel, coniță
Puțintel mai sus, mai sus.
-Gata-i vorbește zâna
Rochia-i peste sânii mei
Hai degrabă pune mâna
Pune mâna unde vrei!.
-Nu, nu, nu! Răspunse Iane
C-a rămas perplexă zâna
Grecul, om cinstit rămâne
N-are bani, nu pune mâna.

Fakirul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Fakirul.
Un fakir, un fel de Bocso,
Hipnotizator de rasă,
Voiaja-n expres cu o doamnă
Tare dulce și frumoasă.
Profitând că în ora aceea
Nimeni n-o să-l deranjeze,
Hipnotizatorul încearcă
Doamna s-o hipnotizeze.
O fixează adânc în ochi,
Gata gândul să i-l spargă,
Că frumoasa-nchide ochii
Făr’ voie și adoarme.
-Ești sub magica-mi putere,
Zise el cu glas drăcesc,
Și-ai să execuți cu vrere
Tot ce-am să-ți poruncesc!.
-Da! Răspunse adormită,
Iară el, cu gesturi iuți
A întrebat: ce fac acuma?
– Ah, pe gură mă săruți!.
-Și acum, ce fac scumpo?
A întrebat-o el sedus
-Ah, răspunse ea în deliru-i
Îmi ridici rochița în sus.
-Și-acum ce mai fac păpuș-o?
Iar frumoasa în letargie
A șoptit: – acum te umpli
Strașnic de blenoragie!.

Schițe de Telegramă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Schițe de telegramă.
Având să plece grabnic în misiune,
Costică, își strânge actele în geantă
Și-și lasă soția în pozițiune
Într-adevăr, foarte, foarte, interesantă.
Ajuns în citadelă, ce-și destrăma
Și-și conturează în aur roșu schița,
Costică, a și primit o telegramă
„Avut băiat! Sunt sănătoasă! Mița.”.
De atît noroc, și-n culmea bucuriei
A tras un chef la Samaru cu o amică
Și a doua zi, distrat a scris soției!
„Avut fetiță.. Sunt bolnav.. Costică”.

Remediu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

REMEDIU.
În bar vagon, în partea stângă
Venind dinspre Oradea Mare
Ședea un domn în vârstă, lângă,
O duduiță încântătoare.
În fața lor pe o banchetă
Pudrat și cu obrajii livizi
Ședea citind dintr-o gazetă
Un don juan cu ochi perfizi.
Duduia plină de ispită
Și-n ochi cu două peruzele
Gemea-n răstimpuri, chinuită
De o durere de măsele.
Iar tânărul sorbind-o toată
Smerit ca în fața unui sfânt
Murea de dor, numai să poată
Să-i adreseze un cuvânt.
– Mă scuzi! I-a spus cu ezitare
Am un remediu minunat
Dacă îți dau o sărutare
Durerea-ți trece imediat.
Dar moșul a întrebat agale
E! domnule, cu obraji livizi
-Mă ierți, dar leacul dumitale
E bun și la hemoroizi?.

Chitanța

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Chitanța.
Tanța, domnișoară, Tanța,
E duduie foarte chic,
Zveltă și cu ochi mari negri,
Cap superb, năsucul mic.
Piciorușele mici și durde
Și când trece ea prin Tei
Toți bărbații o admiră
Mă, halal de mama ei!.
Ce profesie are Tanța?
Uite n-aș putea să spun
Nici nu mă interesează
Chiar dacă o presupun.
Dar cum Tanța-i delicioasă
Și are maniere fine
Nici nu vreau să știu ce face
Nici cu ce și nici cu cine.
Ca vecini în bloc se-ntâmplă
Ca să-i cer un ac sau ață
Sau îmi cere ea o carte
Până mâine dimineață.
O vecinătate dragă
Ne-a prins zilele-n cătușe
Că ades intru la Tanța
Fără să mai bat la ușă.
Tot așa într-o seară intru
Era iarna grea și ger
Și-o găsesc în pielea goală
Stând lângă calorifer.
Năucit de frumusețea-i
Dau să mă retrag un pic
Iară, Tanța-mi spune:
Intră, intră, dragă, nu-i nimic.
Am intrat și beat de farmec
Am întrebat plin de mister
Pentru ce stai goală, scumpo,
Tot lângă calorifer?.
Fiindcă a fost proprietarul
Mi-a răspuns șăgalnic, Tanța
Uite, cum mi-am plătit chitanța.

Alternativa

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

ALTERNATIVA.
În deșertul din Sahara
De nisip și soare plin
Umbla – abia târându-și pașii,
Ars de sete, un beduin.
Umbla, umbla, fără preget
Cum Allah porunca-i dete
Arșița-l doboară, îl arde
Dar mai mult moare de sete.
Cade în genunchi, se roagă
-Doamne, setea să mi-o sting
Dă-mi un bulgare de gheață
Ca să-l ling, Doamne, să-l ling.
Sau de nu poți dă un bulgar
Doamne, a toate îndurător
Un pistol să-mi dai părinte
Ca să trag să mă omor!.
Nici nu-și terminase ruga
Și-i apare din senin
O fecioară ca din basme
Albă, albă ca un crin.
Trup superb, contur de spumă
Blondă și cu pieptul gol
Cu un sloi de gheață în mână
Și-n cealaltă c-un pistol.
Sta Iosuf și o contempla
Mistuit de dor nespus
Și apoi în genunchi se roagă Lui
Allah din ceruri, sus.
-Ce să fac? Allah ajută
Unui beduin pribeag
Și învață-mă preasfinte
Să ling Doamne sau să trag?.