Versuri corectate și adnotate
I.Ajuns acum pe culmea vieții, înainteDe a descrește-n umbra ținutului tăcut,Zeiță înarmată cu lancie și scut,Stăpân deplin pe cuget, înalț o rugăminte.De ani destui Diana cu raza ei mă minteȘi, falsă ca și valul din care s-a născut,Cithereenei pradă destui ani am zăcutPlătindu-i vamă chinul și lacrima fierbinte.Cu mai păzită grijă îmi voi păstra odorul.Spun … Citește mai mult
A fluierat un tren departe, -n vale —De-aci la el ce multe veacuri sunt!Sub munte, unde schitul se prăvale,O toacă sună și-a tăcut în vânt.Atâta tot — pe cerul nalt erețiiCununa torc din zborul nemișcatPoienii ce atârnă pe perețiiDe stânci tăiate-n piscul detunat.Monahul ros la capre sta de pază,Sălbăticit, slăbit de-așa pustiu —Singurătatea singura-l veghează,Dihăniile … Citește mai mult
Cum cădea în sat amurgul peste-ograzi și peste șură,A ieșit cu luna plină heruvimul din pădure.S-au speriat copii cu vite și-au țipat de spaima lui,Liniștit o lua pe coastă, pe sub plopii drumului.Au foșnit ca de furtună, fără vânt în frunza, plopii.Luna tremura, devale roate mari în iazul popii.S-a oprit la casa veche unde drumu-și … Citește mai mult
Și dacă-a fost Sfânta-Măria cea mică,Să meargă la hram cu toți se ridică.Și dacă-a fost ziua de toamnă senină,Când urcă Negoiul pe zări de lumină.Pe la drumul cu plopii foșnind frunza rară,Părinții Măriei porniră în țară.Fetița-n căruță ședea între ei –Ca apa de șipot erau ochii ei.Trecură o vale, și două, și șapte.E noapte, și … Citește mai mult
Aud prin veacuri zborul lor înaltȘi de pe țărmul rotunjit al măriiMă fură-n depărtarea fremătăriiAdânci vârtejuri, suitor asalt.Și-a stins cenușa-n vis văpaia zării.Acum le văd pe ceruri de cobaltTremurător, alunecând pe altTărâm al lumii și al descântării.Dar arcul meu a săgetat vecia:Îmi cad rostogolite la picioare,Cu stropi de stele împroșcând tăria.Și aplecat pe fabulosul chipAl … Citește mai mult
Trandafirii petale,Cristal plăpând și dur,Zori încă sideralePrin zarea de azur.Perfectă simetrie,Desăvârșit contur,Păzind, fără să știe,Poemul cel mai pur.S-o smulgă mării mânaDe om n-a cutezat.Din raza spumei, zână,Ea singură s-a dat.Nisipul ce o poartăPrivirii mi-a propus,În vasul fără toartă,Un vis fără apus.Misterioasă doicăA veșnicului cânt,Urechea mea pe scoicăÎi cere val și vânt.Și marea părăsit-aSeninul, straniul sol,Să-mi … Citește mai mult
XVI.În căutarea prăzii de aur a cântării,Spre tainele Colhidei, nou Iason, am pornit.De hiperboreene furtuni nebiruit,Scăpai din valuri teafăr și de urgia mării.Iar astăzi când din neguri răsar pe clina zăriiȘi dafinul, și templul tău alb, ce liniștitÎmi trag la țărm trirema cu rostrul ei proptitDe plaja aurie în raza înserării.Acum veniți, tovarăși! Juncanul nou … Citește mai mult
VIII.Sub rod se-ndoaie pomul când seva îl pătrunde,El ce sfida Prierul cu verzile lui frunți,Și râul fără-astâmpăr ce spumegă prin munți,La vale poartă pașnic corăbiile pe unde.Departe jocul fraged al anilor se-ascundeȘi, iată-i, rari pe tâmplă, întâii peri cărunți,Când patimi împlinite s-au arcuit în punțiȘi fecundate doruri s-au liniștit profunde.Ca șarpele de-acuma îmi schimb noroc … Citește mai mult
Albastrul şters al cerului de seară.Coboară ca să-nalţe chipariziÎntunecaţi, din cari pieziş zburarăColunii albi. Lungi gene să deschizi,Să vezi într-o grădină cercuităDe piatra zidului în trandafiri,Cu ochi prea mari şi degete subţiri,Fecior de împărat cu-a lui iubită,În rochi de fir şi de mătase verdeŞi cu şalvari de borangic prin cari,Ca luna plină printre nori fugari,În … Citește mai mult
Ce nufăr mare tremură pe lac?Ce pânză ninsă flutură prin stele?Ce aripe, ce visuri, se desfacSfidând cenușa patimilor mele?Revino, purtătoare de solie!Pe lacul clar cu stele pietruit,S-a scuturat o înflorire vie.Icoana ta în suflet mi-a zâmbit.Nici biruința omului sălbatec,Nici lesbienele înlănțuiri,N-or mai aprinde focul nebunatecÎn care-am ars cu trup și năluciri.Destule brațe mi-au fost vii … Citește mai mult