Ion Pachia-Tatomirescu

Inimi-Pietre Scaldate-n Pârâu

În pârâul clopoțind peștera-mi, Doamne, / e-o droaie de pietre-mpurpurate – / toate inimile mele … →

În Spintecă-Norul, în fața oglinzilor, / în Spintecă-Aurul, pe mese de porțelan, / stau la … →

În această ultimă dimineață de martie, / explodează sub fereastra mea zarzării – / albinele … →

De-aur am palat, cu otavă-n pat: / zici că-i păr de zebră, cald, pentru vertebră, … →

În echerul blând, mai sfințesc un gând, / chip de promoroacă nu-mi vârî în joacă: … →

Cer striat al sfintei mele ciuperci, / miriapozi cât fulgerele – şi-aceleaşi / furnici de … →

Fulgerul din mine, umerii tăi – mere, / car de flori de miere urcă-ntre rubine.. … →

– Mamă, ce caută-n casele noastre timpul / cu șerpii de fildeș, / cu viscolul … →

Sunt rupt din soare, sevele din humă / se-nvârtejesc în trupu-mi, soma-sema, / Pământul-Mumă, Tatăl-Cer … →

Verbul de mărgărint – / ca un buldozer de aur / printre ruinele / verbelor … →