Ion Caraion – Pagina 42

Păduri de Trupuri

Întindem omul care pleacă / această inimă de sânge adâncit, / copacul ploii scurs în … →

Unu prefăcut în sumă / (Doi e unu. Unu doi e.) / Când devine omul … →

Nimeni nu-ți descoperă nimic, tu singur / descoperi minunile în care poți crede. / Toate … →

Cu steaua sud, cu steaua nord – epave / Plin, soarele. Găleată fără fund. / … →

La depărtare mică de vid și de-acasă / un foc se-aprinde-n miezul deșertului, despică / … →

Când ploua cu vrăbii prin ferestre / și-adormeai, să uiți cum trec pitici / peste … →

Mă sapă vremuri, apele mă cară / cu glezna-n cer.. Agile ca zvârluga, / Eu-s … →

N-au mai rămas nici pereții, / somnu-i venin, / un dormitor, pământul / miroase-a treburi … →

M-am dus în cimitir și-am scos râme / Fuseseră oameni / S-au iubit, s-au urât, … →

În dimineața aceea ai stat ca un hoit la picioarele mele, / palmele făceau semne … →