Ion Caraion – Pagina 4

Charon – VIII

N-am venit să stau, am venit să plec / Eu stau numai în mers / … →

Tăcerea se sculase lingându-se pe-un deget / și se plimba prin aer. / O muscă.. … →

Ascuțite de lăstuni peste irugi, / odaia toată freamătă și-adulmec, / Iuțeala crudă-a cojilor de … →

O să întârzii prin litere ciudate, / alfabetul va fi ca un oraș fără străzi. … →

În perdea e o oglindă / și-n oglindă o perdea / înserare suferindă / rea … →

O! se face alb în jur / Ca omătul pe coburi; / O! se face … →

Își strigă mierlele serii / puii. Și perii / câtorva piersici trecute / aud ori … →

Toamnă și fărădelege prin cer, / vopsim colbul, mânerul tăcerii. / Oamenii ca niște baterii. … →

Erau scame, o ceață / era-n fața ochilor azi-dimineață / Mein Gott! Meine Frau! / … →

Erau semne, o ceață / era-n fața ochilor azi-dimineață / Mein Gott! Meine Frau! / … →