Ioan S Nenitescu – Versuri.pro

Plugar Român

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Plugar român, mi te ridică,
Tu, stâlp voinic de țară,
Căci, iată, lifta cea păgână
Crunt se revarsă iară,
Pe strămoșeasca ta moșie,
Cu sânge mult scăldată
Și prin războaie uriașe,
Cu chin și greu, păstrată.
E sfânta dragoste de casă,
De fii și de soție,
Dar mult mai sfântă e iubirea
De neam și de moșie.
Plugar român, mi te ridică,
Leu aprig în războaie,
Tu, oțelitul la nevoie,
Stejar ce nu se-ndoaie!.
Ridică-te, și-ți făurește
Din plug cumplite arme,
Ce semeția păgânească
Să frângă și să sfarme.

Înalță-Te

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Mult timp trecut-a, scumpă țară, de când înlănțuită stai,
De când îngenunchiată, mută, de viață semne nu mai dai.
Trecut-a timp! …, iar sânu-ți sfânt, de-atâtea bunuri înzestrat,
La care ai nutrit eroi, ce pe dușmani au zdruncinat,
Fu sfâșiat de-o crudă mână,
De-o mână aprigă, păgână.
Pleca-vei mult măreața frunte sub iataganul musulman?
Înalță-te, drept, în picioare;
Nu-i încă stins frumosu-ți soare!
Îndreaptă-ți talia bărbată și caută cu veselie
Cum fiii tăi, ca și străbunii, voioși doresc a bătălie.
Sus! Rupe lanțul ce te strânge
Și te botează iar în sânge!
Înalță-te! A ta menire mai mare-i între cele mari:
Ești apărată, cu credință, de piepturi tinere și tari,
Făclia propășirii, sfântă, în mâna-ți nu va tremura,
Printre popoare, cu izbândă, menită ești a o purta.
Înalță-te, căci mândrul soare
Pe ceru-ți larg din nou răsare!.

Prinosul Meu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Mă duc, o, mult iubită țară,
Ce m-ai crescut la dragu-ți sân,
Viața mea, în primăvară,
Pe altarul tău sfânt mă duc să-nchin.
Și-am vrut să cânt, o, țară dragă,
Amaru-ți chin, adânc și sfânt,
Când fiii tăi, ceata pribeagă,
Erau pe-al bunilor pământ.
Când veneticul ți-i răpise
De lângă sânul iubitor,
Și când Fanarul le zdrobise
În piept al vitejiei dor!
Nu ți-am adus prinos cântare…,
Dar sfânt mi-a fost altarul tău!
De-aceea, cată la hotare,
Prinos ți-aduc azi, brațul meu!
Și când muri-voi pentru tine,
Ți-oi zice-n ultimul suspin
Să-ți fie drumul tot spre bine
Și vecinic cerul tău senin!

Iubire Tăinuită

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

(Amintire dintr-o poezie populară).
De m-ai pune
Pe-un cărbune
Eu iubitu-mi nu ţi-oi spune
Şi de m-ei prăji în pară,
Ori cumva piatră de moară
De gât tu îmi vei lega
Şi-n pârâu m-ei arunca,
Ori în marea cea cu spume,
Nu ţi-oi spune al lui nume,
Căci mă tem mămucă dragă
C-a afla lumea întreagă,
Muierile s-or uni
Şi iubitul mi-or zmomi.
De m-ei bate
Peste spate
Câte zile din an toate,
M-ei snopi pân’ me-i ucide,
Gura tot nu vor deschide.
Iar de vrei şi vrei să şti
Pe iubitul cu ochi vii,
Mergi şi-ntreabă fete mari
Şi neveste ca ştergari;
Şi acela după care
Cât e ziua noaptea mare,
Îmi oftează toate greu,
Acela-i iubitul meu.
Iaşi, 13 ianuarie 1876

Voința Neamului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

În țara noastră românească vrem înșine stăpâni să fim
Și stăpânirea țării noastre cu nimenea n-o împărțim.
Și nu vrem, noi românii, fruntea-n veci la nimeni s-o plecăm
Și din moșie nici o palmă, o unghie n-o să lăsăm.
Nu vrem să închinăm popoare sub mândru sceptru românesc,
Ci să trăim din viața noastră și dreptul nostru strămoșesc.
Nici la răpiri ne zboară dorul, dar vai acelui ce-a-ndrăzni
Știrbiri moșiei a ne face, el cu viața va plăti!.
Căci pe moșia cea străbună vrem înșine stăpâni să fim
Și stăpânirea ei cu nimeni nu cugetăm s-o împărțim!

Invocare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Părinte al popoarelor,
Drept jude al războaielor!
Tu, care vecinic ai iubit
Pe toți acei ce-au suferit.
Părinte, nu lăsa să piară,
A noastră, asuprită țară,
Ce-a îndurat atâta chin
De la păgâni, de la străin.
O, tu, al soartelor stăpân!
Ajută neamului român,
Prin sânge și prin vitejie,
Prin cruntul foc de bătălie.
Să-și cucerească dreptul sfânt,
De a trăi, pe-acest pământ,
Printre popoare, ca popor,
Pe soarta sa poruncitor.

Adio Mamei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Dă-mi binecuvântarea-ți, sfântă, ca să pornesc cu Dumnezeu
Acolo unde legea cere și unde zboară dorul meu.
O, vin să te mai strâng, o dată, la pieptul meu cel iubitor…
Da, bună este providența, dar… mult e multul viitor.
Iar de e scris să mor, atuncea, să nu mă plângi, ci, cu mândrie,
Să-ți amintești de fiu-ți, care drept a pășit spre datorie,
Las’ ca să plec și, zâmbitoare, cu drag mai caută la mine.
Rămâi cu bine, scumpă mamă, și iar să te găsesc cu bine!.
(plecând spre câmpul luptei, 18 august 1877, Galați)

Pui de Lei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Eroi au fost, eroi sunt încă
Și-or fi în neamul românesc!
Căci rupți sunt ca din tare stâncă
Românii ori și unde cresc.
E viața noastră făurită
De doi bărbați cu brațe tari
Și cu voința oțelită,
Cu minți deștepte, inimi mari.
Și unu-i Decebal cel harnic
Iar celălalt Traian cel drept
Ei, pentru vatra lor amarnic
Au dat cu-atâția dușmani piept.
Și din așa părinți de seamă
În veci s-or naște luptători,
Ce pentru patria lor mamă
Vor sta ca vrednici următori.
Au fost eroi și-or să mai fie,
Ce-or frânge dușmanii cei răi,
Din coapsa Daciei și-a Romei.
În veci s-or naște pui de lei!