(Amintire dintr-o poezie populară).
De m-ai pune
Pe-un cărbune
Eu iubitu-mi nu ţi-oi spune
Şi de m-ei prăji în pară,
Ori cumva piatră de moară
De gât tu îmi vei lega
Şi-n pârâu m-ei arunca,
Ori în marea cea cu spume,
Nu ţi-oi spune al lui nume,
Căci mă tem mămucă dragă
C-a afla lumea întreagă,
Muierile s-or uni
Şi iubitul mi-or zmomi.
De m-ei bate
Peste spate
Câte zile din an toate,
M-ei snopi pân’ me-i ucide,
Gura tot nu vor deschide.
Iar de vrei şi vrei să şti
Pe iubitul cu ochi vii,
Mergi şi-ntreabă fete mari
Şi neveste ca ştergari;
Şi acela după care
Cât e ziua noaptea mare,
Îmi oftează toate greu,
Acela-i iubitul meu.
Iaşi, 13 ianuarie 1876
Sensul versurilor
Piesa explorează tema iubirii secrete și a sacrificiului pe care o femeie este dispusă să-l facă pentru a proteja identitatea iubitului ei. Ea preferă să îndure tortura decât să dezvăluie numele lui, temându-se de judecata și intervenția societății.