Părinte al popoarelor,
Drept jude al războaielor!
Tu, care vecinic ai iubit
Pe toți acei ce-au suferit.
Părinte, nu lăsa să piară,
A noastră, asuprită țară,
Ce-a îndurat atâta chin
De la păgâni, de la străin.
O, tu, al soartelor stăpân!
Ajută neamului român,
Prin sânge și prin vitejie,
Prin cruntul foc de bătălie.
Să-și cucerească dreptul sfânt,
De a trăi, pe-acest pământ,
Printre popoare, ca popor,
Pe soarta sa poruncitor.
Sensul versurilor
O invocație către o divinitate paternă pentru a ajuta poporul român să își câștige dreptul la existență și autodeterminare prin luptă și sacrificiu. Este o rugăciune pentru protecție și izbăvire într-un moment de grea încercare.