Dă-mi binecuvântarea-ți, sfântă, ca să pornesc cu Dumnezeu
Acolo unde legea cere și unde zboară dorul meu.
O, vin să te mai strâng, o dată, la pieptul meu cel iubitor…
Da, bună este providența, dar… mult e multul viitor.
Iar de e scris să mor, atuncea, să nu mă plângi, ci, cu mândrie,
Să-ți amintești de fiu-ți, care drept a pășit spre datorie,
Las’ ca să plec și, zâmbitoare, cu drag mai caută la mine.
Rămâi cu bine, scumpă mamă, și iar să te găsesc cu bine!.
(plecând spre câmpul luptei, 18 august 1877, Galați)
Sensul versurilor
Un soldat își ia rămas bun de la mama sa înainte de a pleca la război. El cere binecuvântarea ei și o roagă să-și amintească cu mândrie de el, chiar dacă moare.