Ilarie Voronca – Pagina 10

Mărgelele Stelelor

Mărgelele stelelor pe ramuri întunecate / Și pocnesc în piersicile de catifea sâmburii ca bicele … →

Lene! / În depărtare bărcile pescarilor / Au desfăcut cerul ca o pânză mai mare … →

Cu inimile albe învăluite-n lună / Și cerul prin vitralii ca o plantă de apă, … →

Cu lebezi înserezi pe eșarfa de sânge, / Cu fruntea clatini marea în amintire-adusă / … →

Luna era o frunză galbenă, în grădina unui cer dureros. / Plopii fluturau zarea, ca … →

Ziua, distanța-nchisă în pupilă / Aici, acolo-n amintire iarăși / Ca două ape întâlnite care-și … →

Melancolia mea stăruie la ferestrele despărțirii. / Vezi? E ulița mâhnită pe care pașii tăi … →

Luna, ce mașină de călcat norii, rufăria / mărilor, fruntea ta ca un salt prin … →

Un braț alunecă, dar celălalt se desface / Ca un șoim, ca un joc de … →

Cineva îmi vorbește (dar nu pot fi decât eu însumi): / , , Atinge aceste … →