Horia Niţulescu – Țara de Brumă

Stelele tremură, stelele mintCalmele funduri, înșelătoare.Până când unde, până când oare,Vaste peluze de hyacint!.Colo, pe dungă, pajura, norul.Cerul invocă heruvii marini.Neliniştite, la proră s-anini,Fără vintrele, inima, dorul.Jos, lângă mume, naşte sideful,Tot mai departe criptica noimă.Apele multe mă fură şi-apoi măCufundă în leasă măiestru-i ghergheful,.Târziu şi nu prea foarte, pe laCulesul meteorilor,Dintr-un capriciu, ca al norilor.Marea-şi … Citește mai mult

Horia Niţulescu – Ultimul Drum Prin Țară

Se mai văd doar munții, ca o boare,Brumărie peste-nalte metereze.Lasă ochiu-ntreg să mai viseze,Beat de-aceste lanuri și ogoare.Câmpurile ce se-alungă-n urmă,Crânguri și zăvoaie și cirezi;Satele-ngropate-ntre livezi,Drumuri albe, lungi, un car, o turmă.Solitare cumpeni către cer,O clopotniță, lucind departe-n zare,Râuri zvelte, harnice izvoare,Podu-acesta, uruind, de fier.Aerul de seară, de tămâie.Toate-acestea strânge-le sub pleoape.Va veni, târziu, să … Citește mai mult

Horia Niţulescu – Întâia Chemare

Toți am plecat sub un soare străin,În căutarea soarelui, minunatul.Drumul soarelui, ah, drumul amar!Pe ce hartă oare stă scris tristul itinerar?Vara agoniza glorios, în frunzele salcâmilor,În platanii încă verzi de pe bulevarde,În neuitate amurguri când ne plimbam gravi,Plini de întristate aduceri aminte.Femeile mai în vârstă ne priveau cu fereală,În uniformele noastre noi, care miroseau a … Citește mai mult

Horia Niţulescu – Medievală

Opreşte, cavaler spre Miazănoapte!Amarnice veşti ţi-aduc, ce se-aud.Uite, tainice vâlvori în noapte.Întoarce-ţi roibul spumegat spre Sud.Priveşte, din zenituri, orbi,A moarte vin patetici corbi,Otravă, fânul; flacără pe sâni;Pucioasă, otrăvitele fântâni.Uhu, ihu! Auzi, Muma-Pădurii!Şi luna, ca un cap de ienicer..Întoarce calul! Zodii grele-n cer –Fă cruce dreaptă coifului şi-armurii.

Horia Niţulescu – Plecare

Mai grea tristețea strânsă în pahareȘi zâmbetul mai silnic, mai amar..Ne scuturăm mereu: un calendarCu file negre și de sărbătoare.Nu mă mai doare ceasul și clipa n-o mai simt.Crescut din vreme dincolo de fire,Pornesc de-acum veșnica adormire,În piept cu luna, scutul meu de argint.Prea mult mi-am amânat pe-aici plecarea.Aceeași fluturare de batistăA-ntârziat atât fregata mea … Citește mai mult

Horia Niţulescu – Baladă

Țara verde, basarabă,doarme-n giulgiu de otavă.Plaiul lin, ciscarpatin,zarea brazii i-o ațin.Zodiile calme-și cernritmul dulce, sempitern.Luna Doamna, rituală,varsă mir-argint în poală.Corul ielelor colindăiezerul aprins oglindă.Vulturul, Măria Sa,ca-n hrisov se legănași în noaptea de zăpadăse urzea-n adânc baladă.Crai-bălaiul teoforcălărea cu ceata lui,să găsească loc-soborla izvorul dorului.Trâmbă de alaiPreacuratul plai,Dulcele chilimLoc de Rusalim.Pasul ‘nalt de voievodsapă-n stemă de … Citește mai mult

Horia Niţulescu – Seara Cea Mare

Ca mâine și… dar ce să vă-ntristez,Când clipa clară gâlgâie-n pahare?Aduceți vinul acel, bătrân, cyprez,Să beau cu voi în seara mea cea mare.Viorile să geamă-ncet! ClavirulSă-mi tremure durutele sonate!Mai este mult, e noaptea jumătateȘi nu-mi astupă gura cimitirul.Smaraldul acesta vechi ți-l dau, iubite,Să-ți amintești de nopțile acele,Când rătăceam înfășurați în ele –Doi pelerini cu frunțile … Citește mai mult

Horia Niţulescu – În Memoriam

Vă regăsesc pe toţi la orice pas,Pe drumuri împreună străbătute,La mari răspântii, teafăr începute,Unde eram, pe unde aţi rămas.Suişul nostru ager în tărie,Întâmpinat de-atâţi luceferi reci,S-a destrămat, răpus, printre poteci,Lăsând în drum povara noastră vie.Câţi aţi primit în pieptul plin săgeataDe aur, iscusită de ArcaşulŞi câţi străbat acum, din nou, făgaşulDe jos, – rămâne plină … Citește mai mult

Horia Niţulescu – Epilog

M-am hotărât în mine să m-adun,Să-mi strâng hotarele aproape, mai aproape.Mormane de tăcere să mă-ngroape,Într-un ungher îngust, cu miros bun.Un spaţiu alb de tihnă şi răcoare,Tăiat în muchii drepte de amiezi,Împrejmuit cu linişti de liveziŞi-adăpostit de streşini mari, de soare.N-am să mai prind în plasă constelaţii,Condurul lunii n-am să-l mai sărutŞi voi uita tot ce-mi … Citește mai mult

Horia Niţulescu – Împăcare

Iartă-mă, Doamne, prea mult te-am uitat,Ori poate nu erai pe-aici de față.De patru săptămâni te-am așteptat,Cu aripi de-ndurare și povață.Ajută-ne măcar să ne spălăm pe mâiniDe sângele-nchegat și de noroi –Scăpăm de gropi vreo două săptămâni,Vino și tu-n refacere cu noi!.C-avem cu tine-o altă socoteală:Nu te mai știm așa precum erai;Că semănai leit cu Sfântu’ … Citește mai mult