Heinrich Heine – Pagina 8

Pe-Aceste Stânci

Pe-aceste stânci clădim acum / Lăcașul hărăzit / Celui de-al treilea Testament; – / Calvarul … →

O, da! Te voi cuprinde-n brațe! / De-atât noroc nemăsurat / Tresare inima-mi și crește … →

O patrie frumoasă am avut. / Stejarul sus / În slăvi creștea, jos viorele dulci. … →

E umedă noaptea noroasă, / copacii sub vânturi trosnesc. / Ascuns în mantaua de ploaie, … →

Vioaie strălucea steluța, / Ce jos din cer căzu apoi. / Mă-ntrebi, copila, ce-i iubirea? … →

Da, te-am deplâns – și totuși n-am urât; / Suntem, iubito, amândoi de plâns. / … →

Spre glorie-n veci nepieritoare. / Făcui om, leu și bou și soare, / Vițel, maimuță, … →

Îmi vâjâie-n minte imagini șuvoi: / Coline, poteci de pădure.. / Din haos de gânduri … →

Mi-s cânturile otrăvite / Și-n veci eu n-am tăgăduit-o: / Pe primăvara vieții mele / … →

Pentru că te iubesc, de-aceea / Te ocolesc – să nu-mi porți ură. / Nu … →