Giemsi – Versuri.pro

Stări Interioare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Am zis că o s-o iau încet,
Să iasă totul bine, să nu am niciun regret,
Dar aud voci din interior care mă tulbură,
Nu mai ştiu pe cine s-ascult, mă îngândură,
Nu prea socializez cu oamenii de fel,
Şi poate uneori vreau să mă vezi ca pe-un model,
Nu ştiu cum o să fiu peste zile sau luni,
Dar am decis să nu mai tolerez minciuni..
Câteodată vreau să fac bine dar nu-mi iese,
Şi-aleg să scap de gânduri prin versuri în piese,
Uneori simt că trebuie să mă răzbun,
Am fost nedreptăţit, şi-o ştiu sigur, nu presupun,
Nu-i cea mai bună cale, nici cea mai sigură,
Dar n-am s-aştept până vine unul şi mă asigură,
Şi-n timp ce eu trec prin momente critice,
Alţii nu ştiu ce să facă să le mai fructifice..
Se duce o luptă în interior,
O să dau tot ce pot până când mor,
Dau curs doar la idei care fac bine,
Să ajung la pacea interioară ce-o vezi doar în filme.
Fie că sunt Home Alone sau Sylvester Stallone,
Rezist, n-o să mă fac bucăţi precum O-zone.
Când sunt la microfon mă simt ca Hagi la balon,
Dar rămân limpede nu fac spume ca un şampon.
Sunt solitar, la fel ca un urs polar,
Dar pot fi şi magician, dacă apeşi pe stop, dispar!
Am un har amar, ies din tipar şi-aduc în dar,
Idei pe care le prepar, la nivel molecular.
Am o gândire rară, care repară,
Nu care face aşa încât doar să pară..
În suflet am o comoară, pun sigiliu de ceară,
Să-l rupă inima doar când vreo fată mă omoară..
N-ai să mă vezi să joc murdar,
Dar ascund tot felul de chestii în cap ca în penar,
În viaţă îmi încerc mereu norocul ca la zar,
Atunci când fac ce vreau, nu doar ce e necesar..
Se duce o luptă în interior,
O să dau tot ce pot până când mor,
Dau curs doar la idei care fac bine,
Să ajung la pacea interioară ce-o vezi doar în filme.

Tulburare Psihică

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nu vreau cât să-mi ajungă, vreau atât cât să nu cer,
Cât să difer de ceilalţi, să nu disper,
În mintea mea apar prea multe, ca pe afişier,
Şi-ncep să îmi fac griji, devin tot mai sever,
Adorm prea des cu gândul că viaţa e grea,
Stresul pune stăpânire pe mine, nu pot scăpa,
Mă trezesc zicând că toate-s imposibile,
Că întâlnesc tot mai puţine persoane credibile..
Analizez prea profund fiecare detaliu,
Şi-am mii de ipoteze, de-aia mă pierd în scenariu,
Avem o minte prea limitată, ca un acvariu,
Că renunţăm la toate doar s-avem mare salariu..
O minte relaxată sigur va găsi soluţii,
Şi câte-ascund în suflet, nu vor ştii nici cunoscuţii..
E greu s-aleg cuvinte care să exprime starea,
Pe care-o creează beat-ul ascultându-i chemarea.
Sunt cuprins de depresii şi anxietate,
Şi nu ştiu cum să scap de teamă şi timiditate,
Încep să cred că suntem fiinţe ciudate,
Ne comportăm urât cu persoanele apropiate..
Atunci când ne oferă sentimente sincere,
Tratăm cu indiferenţă pân’ la contrazicere,
Nu pot să obţin ceva decât dacă pierd altceva,
Şi ştiu asta pentru c-am trăit-o pe pielea mea,
Am să retrăiesc momente, ca să regândesc alegeri,
Să rezolv probleme, dar nu pe alea din culegeri,
Cum să-l înţeleg pe altul? Eu nu mă-nţeleg pe mine..
Şi cum să fug de pericol? Că nici nu ştiu de unde vine..
Vei urma o strategie chiar de şti că n-o să meargă,
Decizia ta-i un scut pe care nimeni n-o să-l spargă,
Deci, nu sta, aleargă! Fă-l cât mai rezistent,
Motivează-te singur la modul cel mai insistent,
Ştii că nimeni n-o va face, deci fă-o singur,
Niciunul nu ţi-e prieten, dar toţi pretind.. desigur,
Că ţi-ar fi alături, te-ar ajuta oricând,
Dar lucrurile astea sigur nu-s la ei în gând,
Aşa e omul.. Trădează încrederea,
Asta-i menirea lui, în caz că nu ştii deja,
Inocent încă de mic, apelează la şantaj,
Pe tot parcursul vieţii o să tot prindă curaj,
Încearcă şi încearcă până vede că nu-i merge,
Ura prinde contur iar bunătatea se şterge,
Transformările sunt deja evidente,
E ca o păpuşă VooDoo, lipsită de sentimente..
Ai să te risipeşti precum vântul care adie..
Că nu vrei să faci nimic dar să primeşti ca prin magie..
Crezi că dacă mă critici eu mă sperii şi-o las baltă?
N-o mai arde macho man, chiar dacă aşa se poartă,
Îmi dau seama cu uşurinţă când ascunzi o stare,
Pentru că-s diferit, nu la fel ca fiecare,
Sculptez în cuvinte, gândirea mea-i o daltă,
O unealtă cu care transform discursu-n artă!
Mă încred în tine că poţi să treci peste,
Iar peste ani totul va rămâne o poveste..
Eu ştiu când te doare, ce te doare, de ce doare,
De-aia scriu în continuare, ca să dau vieţii culoare..

Sport de Performanță

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Când toți se lasă pe tânjeală ca Păcală,
Trebuie să dau trezirea tuturor, să vărs cerneală,
Muzica se ține de mine, ca o răceală,
Sunt gata să demonstrez că nu fac asta din greșeală.
Ca un sportiv în gală, vreau în runda finală,
Ca un bagaj în cală, sunt gata de escală,
Gata să te-nvelesc în cuvinte ca în beteală,
Dacă trăiești cu mine starea asta fenomenală.
Ca să duc la capăt totul fără oboseală,
Am nevoie doar de o coală goală și de școală,
Ce fac majoritatea e cârpeală,
Că ăsta e sport de performanță, nu țopăială!
E nevoie de-o stare emoțională,
De răbdare, să nu faci totul la repezeală,
De implicare, sacrificii, o tehnică letală,
Arată că n-ai doar inteligență artificială..
Dacă nu ești atent, rămâi în urmă,
Dacă asculți de alții faci parte din turmă,
E greu când nu ești dedicat sută la sută,
Nu vezi că tot mai mulți se abat de la rută?..
Te ancorez în realitate, încă din prima frază,
Dacă alerg pe beat sau merg la pas nu prea contează,
Dușmanii se înarmează, camarazii te trădează,
Familia te-ncurajează, cei slabi îngenunchează,
Spionii se infiltrează, filmul încă rulează,
Societatea ofensează.. Fii tare! Ripostează!
Când toți te acroșează pe traseu, rămâi pe fază,
Nu-i lăsa să facă dintr-un cer senin un film de groază,
.. cuvintele incendiază!
Purifică, șochează, ai grijă la ce urmează!
Așteptarea mă deranjează..
Dar e cea mai bună cale pentru cei ce se antrenează,
Când tot mai mulți se deghizează, beat-ul mă propulsează,
Mă aruncă printre cei ce sângerează,
Să elucidez mistere care încă primează,
Și să le deschid ochii celor care încă visează..
Dacă nu ești atent, rămâi în urmă,
Dacă asculți de alții faci parte din turmă,
E greu când nu ești dedicat sută la sută,
Nu vezi că tot mai mulți se abat de la rută?..

Adevăruri Care Dor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mi-a luat ceva timp să înțeleg și să accept,
Că majoritatea trăiesc după același concept,
Că nu toți care-mi zâmbesc mă și agreează,
Nu toți care mă complimentează, mă apreciază,
Nu toți care mă aprobă sunt de acord cu ce spun,
În față spun că-s bun, dar se pierd în minciuni,
Nu toți care mă ascultă, mă înțeleg,
De-aia prefer să pierd timpul, să îi aleg,
Puțini se bucură de reușitele mele,
Sătul de ăștia care vor doar să intre sub piele,
Sunt bârfit mereu de cei care nu mă cunosc,
S-au ascuns bine în timp, dar eu tot îi recunosc,
Majoritatea joacă teatru și au pe față măști,
Când spui că mă urăști, nu te-aud.. am muzica-n căști,
Puțini întind o mână de ajutor fără s-o cer,
Vreau să schimb vieți în bine, cel puțin la asta sper..
Arată compasiune doar de ochii lumii,
Bunătatea lor fiind doar un miraj ca Ochiul Lunii,
Se lasă controlați de influența urii,
Și-ajung să dea cu capul de cantul bordurii,
Nu prea țin cont de tine parc-ai fi un alineat,
Și tre să fii arogant sau beat, ca să fii agreat,
E trist că-s învinovățit când nu sunt vinovat,
Și că toți stau lângă tine doar când au de câștigat..
Dintre cei ce iartă, nu toți o fac cu adevărat,
Simt altceva în suflet, ca slujitorii pentru împărat,
Ascund ura din spatele zâmbetelor,
Și intenții menite să te scoată din decor..
Oamenii uită binele făcut,
Îți contestă orice greșeală, dacă ești prea tăcut,
Când le-arăt că-s diferit sunt catalogat ciudat,
Sunt respins și alungat, de parcă eu i-aș fi trădat..

Înainte de Vreme

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Văd tot mai puţini oameni cu principii clare,
Prea mulţi care trec prin viaţă la întâmplare,
Multe persoane ce nu fac nimic fără ajutoare,
Părinţii se scaldă-n rate să aibă ei maşină tare.
E trist, şi chiar mai mult, înfricoşător,
Că unii dorm cât zece, iar alţii nu pot, dar vor.
Că unii fără şcoală se cred Aragorn sau Thor,
Şi nu iartă pe nimeni ca un foc mistuitor.
Niciunul nu e mulţumit doar cu ce are,
Şi-aşteaptă să primească în loc să facă o schimbare,
Ucid cu sânge rece sentimente arzătoare,
Ale celor care le-au dat tot fără condiţionare.
Uită de tine ca de frâna de motor,
Sau nu te-ajută chiar dacă ştie că ţi-e dator.
Exagerează des, se cred în simulator,
Nu vor să înţeleagă că-s toate la timpul lor.
Cine te crezi? Ca să dictezi?
Te-ndepărtezi.. de oameni, N-o să-i mai vezi..
Tu doar răneşti, nu ştii să mulţumeşti,
Vrei să primeşti, dar fără să munceşti..
Toţi vor totul înainte de vreme,
Din acest motiv generaţia asta-i plină de probleme,
Găseşte-un echilibru, nu sta numai la extreme,
Şi. Da. Dacă mă-ntrebi pe mine, tre să faci şi teme.
Nu eşti mai bun ca nimeni dacă doar cheltui bani,
Sau dacă bei şi fumezi pe la 15 ani,
Gândeşte-te că părinţii au pierdut atâţia ani,
Să te educe, să te crească, nu să fii golan.
Nu-ţi sugerez nici să fii tocilar,
Că Ceauşescu a ajuns şef de stat de la cizmar.
Încearcă să rămâi aici, nu peste hotar,
Să faci ceva să-ţi placă, să fii autoritar.
E greu să te împarţi, să-i mulţumeşti pe toţi,
Descoperă limitele, să ştii când nu mai poţi,
Aşteaptă şi ai grijă, toate se fac treptat,
În caz că te grăbeşti, ghinion, te-ai împiedicat..
Cine te crezi? Ca să dictezi?
Te-ndepărtezi.. de oameni, N-o să-i mai vezi..
Tu doar răneşti, nu ştii să mulţumeşti,
Vrei să primeşti, dar fără să munceşti..

Dublă Personalitate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

N-am crescut la bloc în vreun cartier,
Nu fumez, nu mă droghez și n-am cazier,
Aparent nu sunt deloc interesant precum Homer,
Dar dacă sapi adânc, găsești planuri de inginer,
N-am vrut s-atrag prea mult atenția ca un giuvaier,
Dar am dat roade tot timpul, ca un pom fructifer,
Am văzut totul altfel, ca din elicopter,
Și-am vrut să stau aproape de tine ca un colier..
Mă agăț de orice detaliu, ca hainele de cuier,
Și-ți spun doar adevărul, că doar ești coechipier,
Încă nu ești conștient de ceea ce pot să ofer,
Nu știi ce poate fi după ușă, ca-n frigider..
Mă uit în ochii tăi, ești rătăcit ca un fișier,
Nicio reacție, parc-ai fi piesă de mobilier.
Zăpăcit de cap parcă aș fi curier,
Fără să îmi dau seama, învălui tot în mister..
Uneori trist, alteori prea fericit,
Tot ce vreau este să mă fac auzit,
Două lucruri opuse într-o entitate,
De-aia se cheamă dublă personalitate.
Mi-am exersat vocea încă din prima clipă,
Trebuie să ai talent ca să faci parte din echipă,
Să fii imun la gripă, să taci când unii țipă,
Să strângi orice sfat primești, nu să faci risipă..
Un fel de Eminescu, de-aia mă cheamă Mihai,
Transmit tot ce gândesc și tot ce simt, prin viu grai,
N-am trăit pe vremea Comunismului, dar chiar și-așa,
S-au schimbat prea multe în prea puțini ani, părerea mea..
N-am fost în niciun anturaj,
Am știut să fac din muzică baraj,
Dacă ar fi să facem un sondaj,
Eu am ajuns unde-am vrut, ei sunt încă în șomaj..
Am făcut un liceu, am zis să fac și facultate,
Să fac cumva să reduc din păcate,
Nu mă las dus de val, nu vreau s-am vise sparte,
Și-o să-mi fac parte că muzica nu mă cară-n spate..
Uneori trist, alteori prea fericit,
Tot ce vreau este să mă fac auzit,
Două lucruri opuse într-o entitate,
De-aia se cheamă Dublă Personalitate.

Cuvinte Îndrăznețe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Merg înainte, chiar dacă drumul e blocat,
Chiar dacă toţi din jur, critică neîncetat,
N-am uitat numele celor care m-au ajutat,
Că o fi bine sau nu, de muzică m-am ataşat,
Împreună mai mereu, de nedespărţit,
Cu alte cuvinte imposibil de oprit,
Cea mai tare escrocherie-i care nu se depistează,
Ura m-ambiţionează, falsitatea deranjează,
Iar cel ce mă neglijează e omul care nu creează,
(omul care nu creează!)
Nu omul care lucrează pentru el şi alţii zece,
Pe care îi cară-n cârcă şi uite aşa devine rece,
Ca zăpada sau ca gheaţa din Antarctica,
Tu fă ce vrei, eu aleg să schimb tactica,
Lasă teoria, bagă mare cu practica,
Dar nu practica sporturi ca a ucide, a fura..
Fapte reale povestite în amănunt,
Mesajul meu trimis până la cei cu păr cărunt,
O alinare pentru cei ce sunt stresaţi,
O realizare pentru mine, n-am terminat, nu plecaţi,
Eşti dependent? Muzica e drogul meu,
Care îmi curge prin vene de la scoarţă la nucleu,
Atâtea combinaţii de cuvinte îndrăzneţe,
Care te-ajută să înfrunţi lumea asta cu două feţe,
Mă lasă rece, nepăsarea unora,
Nu mă interesează banii, eu caut altceva,
Totuşi am nevoie şi de contribuţia lor,
Să-mi servească drept sprijin, să-mi fac un viitor,
Ăsta e singurul mod prin care pot comunica,
Să mor cu mike-u-n mână, asta-mi cere muzica,
Treaba-i simplă, dar omul o complică,
Dezbină tot indiferent ce strategie aplică..

Decepție

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nu merită să-nduri ca prostu’, frate.. da’ pentru ce?
Când toţi profită pe urma ta încă din pântece..
Am cuvinte menite să vindece prin cântece,
Suflete rătăcite nu să spintece ca o elice.
Vor să te-ntunece, până să vezi lumina,
Dar nu-şi dau seama, că-i ilegal ca h*****..
Trăiesc cu impresia că totu’ li se cuvine,
Uitând că fără tine acum n-ar fi ştiut ce-i rău sau bine.
Spune-mi ce o să faci, când rămâi fără nimic?
Şi eşti la fel de izolat ca o scrisoare-n plic.
Dacă toţi te ignoră, nu poţi spune ce te doare,
Te refugiezi în vicii, doar ca simplă răzbunare,
Vremuri disperate cer decizii disperate,
Că toţi sunt fraţi cu tine până dai de greu în toate,
Dar stai aşa.. Joacă singur chiar dacă-i multiplayer,
Că-s prea mulţi tari în clanţă, bă! Dar duc lipsă de creier!
Am zis că merge totul bine dar n-a mers,
Ca mai târziu să văd, că eram pe contra-sens..
Ţin cont de toate când fac următorul pas,
Nu ies în faţă, îmi place să stau retras,
Spune-mi.. cum să fiu vesel? Când toţi au feţe triste..
Şi ar face orice doar ca s-apară pe reviste..
De ce renunţă la un vis în loc să insiste?
Şi când o dau în bară, se roagă, scriu acatiste..
Statul ne vrea, cum vrea copilul la mama,
Dar ştiu că ne vrea răul, deci nu batem palma..
O să rămân.. ascuţit precum katana,
O să-mi câştig faima în timp, ca Di Trevi Fontana,
Agitaţia-n Parlament e degeaba, ca pomana,
Şi oricât ai nega, muzica vindecă rana,
Are sceptrul, coroana.. ne asigură hrana,
Emană doar adevăr de-aia te simţi uşor ca pana..
Minciuna îngreunează calea spre reuşită,
Uită-te-n jur şi-alungă-i pe cei ce profită,
Viaţa-i o ispită cu prostie infinită,
De aia o trăiesc doar când cei ca tine ezită.
Acum poţi să îmi dai dreptate,
Sau să mergi mai departe cu percepţii eronate,
Nu te mai consuma, că rămâi fără energie,
Pentru lucruri care trec ca mâncarea prin farfurie..
Nu mă schimb, nici dacă mi se impune,
Dacă pretinzi că mă cunoşti, spune-mi pe nume..
Am gândirea ascuţită ca o lamă de pumnal,
De-aia nu mă implic nici fizic, nici emoţional.
Am paşii bine pregătiţi ca la ritual,
Te uiţi la mine ca la serial, şi te-ntrebi dacă-i real,
E greu să treci neobservat de câmpul meu vizual,
Dac-ai comis o nedreptate în realitate sau virtual.

Ghidat De Vers

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Prea multe incidente, nu fac față să le scriu,
Dar tre’ să fac ceva, să nu fie prea târziu,
Aleg ce-i bun, strecor entități prin filtru,
Dacă-mi ești prieten, fă să merite titlul.
Zero alcoolemie, mai lucid ca niciodată,
Împrăștii hazardat toată durerea-acumulată,
De-a lungul vieții mele și-a altor sute,
Care au fost omorâți pentru că au vrut să ajute.
Tehnologie avansată, dar degeaba,
Oameni care ucid fără să știe cum stă treaba,
O antiteză clară, în niciun caz nu-i echilibru,
Pentru cei ca mine, muzica-i arma de calibru,
E vie și după ce mor, n-o pot distruge,
Oricât de mult ar încerca n-au cum să o subjuge,
Unde se va ajunge? E greu să aproximezi,
Eu mă las ghidat de vers, dar tu cum te orientezi?
Mă las ghidat de vers prin Univers,
Încă încerc să dau la toate sens..
Sunt conștient că mai am de mers,
Doar că drumul e din ce în ce mai șters..
Societatea-i un tablou fără esență materială,
Cuvintele mele-s un fel de artă marțială,
Conduc o răscoală pentru dreptate morală,
Soluția ideală ar fi să fie una reală.
Dușmanii dau năvală, dar nici nu se compară,
Cu pământul făcut scrum după o bombă nucleară,
Nu pot fi optimist, sunt pesimist ca simboliștii,
Variez de la o stare la alta, așa-s artiștii…
Lipsit de fală…ca Ștefan între turci,
Învins de sentimente nu știi pe unde s-o apuci,
Conducerea afișează ce le aduce profit,
Îți vine să te duci, să te tot duci la infinit,
Nu poți fi împlinit fără să fii bârfit,
Și vei ajunge unde vrei doar când te lași dus de instinct,
Versul e ca un ghid pentru cel rătăcit,
Nici bine n-am început, nu pot vorbi de un sfârșit..
Mă las ghidat de vers prin Univers,
Încă încerc să dau la toate sens..
Sunt conștient că mai am de mers,
Doar că drumul e din ce în ce mai șters..

Nu-i Treabă de Mântuială

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nu să trăieşti e esenţial, ci să simţi că trăieşti,
Indiferent de veşti, nu ai voie să te-opreşti,
Îţi garantez c-o s-ameţeşti dacă nu te lecuieşti,
Dacă baţi pasul pe loc, în loc să te grăbeşti,
Viaţa-i lupta contra timp iar timpul n-are preţ,
Sunt diferit de-aia-s tratat cu dispreţ,
Ăsta sunt! Nu mă schimb! Mai bine mor!
Aceeaşi atitudine, acelaşi spirit de luptător.
Acţionez după instinct la fel ca un câine lup,
Dacă mă-nfăşori în lanţuri, le muşc şi tot le rup,
Iar dacă le rup erup, mai ceva ca vulcanul,
Fac treabă să iasă banul, să îmi menţin elanul,
Câştigat cu greu în atâţia ani,
Eu pun preţ pe-ncredere când toţi pun preţ doar pe bani.
Spun tot ce simt acum în cel mai haotic mod,
Deci nu mă fă să cobor milităria din pod!
Sigur pe sine dar mereu imprevizibil,
Punctul meu forte e că fac imposibilul posibil,
Ăsta-i felul meu de-a fi, tot timpul îmi fac speranţe,
Şi le-nchid gura celor care spun că n-am şanse,
Viaţa-i crudă, găseşti cruzime-n fiecare,
Care suferă că n-are, banii nu-ţi aduc onoare,
Las-o moale Trăim să facem loc la alţii,
Şi uite aşa dăm viaţă la noi generaţii,
Rupem relaţii, iar în tot acest timp,
Ne închidem în igloo indiferent de anotimp.
M-am băgat în viaţa multora şi le-am schimbat-o-n bine,
Încă n-au mulţumit dar totul se plăteşte-n fine.
Uite cum clădesc pe beat, noi tehnici de lămurit,
Te simţi cumplit, c-am folosit cuvinte de nedesluşit,
Te-am cucerit ca pe castel, să-ţi zic la ce mă refer,
Muzica asta-i ca o hartă, RAP-u-i cel mai bun reper!.
Îmi place să mă joc cu cuvintele şi să dau formă
La imagini care prezentate altfel nu au noimă.
Luptăm cu un duşman pe care nu-l putem înfrânge,
Deci ia-ţi inima-n dinţi, şi strânge dac-ai sânge.
Nu pleca! N-am terminat! Crezi că am exagerat?
Dacă ţi-am explicat ce-i important cu-adevărat?
Nu cred adevărul lor că de fapt e o minciună,
Pot să trec cu vederea dar în timp se adună,
Vor să-mi fure atenţia, să-mi distragă percepţia,
Să nu sesizez planul sau să descopăr intenţia,
Am băgat mâna-n foc pentru prieteni şi m-am ars,
Iar acum cercul de prieteni e mai mic ca la compas,
E cod roşu, tu chiar nu înţelegi?
Constituţia e proastă, vin eu cu-n set de legi,
Să ai din ce s-alegi, nu ca-n situaţia actuală,
Ce compun rămâne veşnic nu-i treabă de mântuială.