Giemsi – Tulburare Psihică

Nu vreau cât să-mi ajungă, vreau atât cât să nu cer,
Cât să difer de ceilalţi, să nu disper,
În mintea mea apar prea multe, ca pe afişier,
Şi-ncep să îmi fac griji, devin tot mai sever,
Adorm prea des cu gândul că viaţa e grea,
Stresul pune stăpânire pe mine, nu pot scăpa,
Mă trezesc zicând că toate-s imposibile,
Că întâlnesc tot mai puţine persoane credibile..
Analizez prea profund fiecare detaliu,
Şi-am mii de ipoteze, de-aia mă pierd în scenariu,
Avem o minte prea limitată, ca un acvariu,
Că renunţăm la toate doar s-avem mare salariu..
O minte relaxată sigur va găsi soluţii,
Şi câte-ascund în suflet, nu vor ştii nici cunoscuţii..
E greu s-aleg cuvinte care să exprime starea,
Pe care-o creează beat-ul ascultându-i chemarea.
Sunt cuprins de depresii şi anxietate,
Şi nu ştiu cum să scap de teamă şi timiditate,
Încep să cred că suntem fiinţe ciudate,
Ne comportăm urât cu persoanele apropiate..
Atunci când ne oferă sentimente sincere,
Tratăm cu indiferenţă pân’ la contrazicere,
Nu pot să obţin ceva decât dacă pierd altceva,
Şi ştiu asta pentru c-am trăit-o pe pielea mea,
Am să retrăiesc momente, ca să regândesc alegeri,
Să rezolv probleme, dar nu pe alea din culegeri,
Cum să-l înţeleg pe altul? Eu nu mă-nţeleg pe mine..
Şi cum să fug de pericol? Că nici nu ştiu de unde vine..
Vei urma o strategie chiar de şti că n-o să meargă,
Decizia ta-i un scut pe care nimeni n-o să-l spargă,
Deci, nu sta, aleargă! Fă-l cât mai rezistent,
Motivează-te singur la modul cel mai insistent,
Ştii că nimeni n-o va face, deci fă-o singur,
Niciunul nu ţi-e prieten, dar toţi pretind.. desigur,
Că ţi-ar fi alături, te-ar ajuta oricând,
Dar lucrurile astea sigur nu-s la ei în gând,
Aşa e omul.. Trădează încrederea,
Asta-i menirea lui, în caz că nu ştii deja,
Inocent încă de mic, apelează la şantaj,
Pe tot parcursul vieţii o să tot prindă curaj,
Încearcă şi încearcă până vede că nu-i merge,
Ura prinde contur iar bunătatea se şterge,
Transformările sunt deja evidente,
E ca o păpuşă VooDoo, lipsită de sentimente..
Ai să te risipeşti precum vântul care adie..
Că nu vrei să faci nimic dar să primeşti ca prin magie..
Crezi că dacă mă critici eu mă sperii şi-o las baltă?
N-o mai arde macho man, chiar dacă aşa se poartă,
Îmi dau seama cu uşurinţă când ascunzi o stare,
Pentru că-s diferit, nu la fel ca fiecare,
Sculptez în cuvinte, gândirea mea-i o daltă,
O unealtă cu care transform discursu-n artă!
Mă încred în tine că poţi să treci peste,
Iar peste ani totul va rămâne o poveste..
Eu ştiu când te doare, ce te doare, de ce doare,
De-aia scriu în continuare, ca să dau vieţii culoare..