Nu merită să-nduri ca prostu’, frate.. da’ pentru ce?
Când toţi profită pe urma ta încă din pântece..
Am cuvinte menite să vindece prin cântece,
Suflete rătăcite nu să spintece ca o elice.
Vor să te-ntunece, până să vezi lumina,
Dar nu-şi dau seama, că-i ilegal ca h*****..
Trăiesc cu impresia că totu’ li se cuvine,
Uitând că fără tine acum n-ar fi ştiut ce-i rău sau bine.
Spune-mi ce o să faci, când rămâi fără nimic?
Şi eşti la fel de izolat ca o scrisoare-n plic.
Dacă toţi te ignoră, nu poţi spune ce te doare,
Te refugiezi în vicii, doar ca simplă răzbunare,
Vremuri disperate cer decizii disperate,
Că toţi sunt fraţi cu tine până dai de greu în toate,
Dar stai aşa.. Joacă singur chiar dacă-i multiplayer,
Că-s prea mulţi tari în clanţă, bă! Dar duc lipsă de creier!
Am zis că merge totul bine dar n-a mers,
Ca mai târziu să văd, că eram pe contra-sens..
Ţin cont de toate când fac următorul pas,
Nu ies în faţă, îmi place să stau retras,
Spune-mi.. cum să fiu vesel? Când toţi au feţe triste..
Şi ar face orice doar ca s-apară pe reviste..
De ce renunţă la un vis în loc să insiste?
Şi când o dau în bară, se roagă, scriu acatiste..
Statul ne vrea, cum vrea copilul la mama,
Dar ştiu că ne vrea răul, deci nu batem palma..
O să rămân.. ascuţit precum katana,
O să-mi câştig faima în timp, ca Di Trevi Fontana,
Agitaţia-n Parlament e degeaba, ca pomana,
Şi oricât ai nega, muzica vindecă rana,
Are sceptrul, coroana.. ne asigură hrana,
Emană doar adevăr de-aia te simţi uşor ca pana..
Minciuna îngreunează calea spre reuşită,
Uită-te-n jur şi-alungă-i pe cei ce profită,
Viaţa-i o ispită cu prostie infinită,
De aia o trăiesc doar când cei ca tine ezită.
Acum poţi să îmi dai dreptate,
Sau să mergi mai departe cu percepţii eronate,
Nu te mai consuma, că rămâi fără energie,
Pentru lucruri care trec ca mâncarea prin farfurie..
Nu mă schimb, nici dacă mi se impune,
Dacă pretinzi că mă cunoşti, spune-mi pe nume..
Am gândirea ascuţită ca o lamă de pumnal,
De-aia nu mă implic nici fizic, nici emoţional.
Am paşii bine pregătiţi ca la ritual,
Te uiţi la mine ca la serial, şi te-ntrebi dacă-i real,
E greu să treci neobservat de câmpul meu vizual,
Dac-ai comis o nedreptate în realitate sau virtual.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre dezamăgirea față de societate și oamenii care profită de alții. Este un îndemn la autocunoaștere și la a rămâne fidel propriilor principii, chiar și în fața greutăților.