N-am crescut la bloc în vreun cartier,
Nu fumez, nu mă droghez și n-am cazier,
Aparent nu sunt deloc interesant precum Homer,
Dar dacă sapi adânc, găsești planuri de inginer,
N-am vrut s-atrag prea mult atenția ca un giuvaier,
Dar am dat roade tot timpul, ca un pom fructifer,
Am văzut totul altfel, ca din elicopter,
Și-am vrut să stau aproape de tine ca un colier..
Mă agăț de orice detaliu, ca hainele de cuier,
Și-ți spun doar adevărul, că doar ești coechipier,
Încă nu ești conștient de ceea ce pot să ofer,
Nu știi ce poate fi după ușă, ca-n frigider..
Mă uit în ochii tăi, ești rătăcit ca un fișier,
Nicio reacție, parc-ai fi piesă de mobilier.
Zăpăcit de cap parcă aș fi curier,
Fără să îmi dau seama, învălui tot în mister..
Uneori trist, alteori prea fericit,
Tot ce vreau este să mă fac auzit,
Două lucruri opuse într-o entitate,
De-aia se cheamă dublă personalitate.
Mi-am exersat vocea încă din prima clipă,
Trebuie să ai talent ca să faci parte din echipă,
Să fii imun la gripă, să taci când unii țipă,
Să strângi orice sfat primești, nu să faci risipă..
Un fel de Eminescu, de-aia mă cheamă Mihai,
Transmit tot ce gândesc și tot ce simt, prin viu grai,
N-am trăit pe vremea Comunismului, dar chiar și-așa,
S-au schimbat prea multe în prea puțini ani, părerea mea..
N-am fost în niciun anturaj,
Am știut să fac din muzică baraj,
Dacă ar fi să facem un sondaj,
Eu am ajuns unde-am vrut, ei sunt încă în șomaj..
Am făcut un liceu, am zis să fac și facultate,
Să fac cumva să reduc din păcate,
Nu mă las dus de val, nu vreau s-am vise sparte,
Și-o să-mi fac parte că muzica nu mă cară-n spate..
Uneori trist, alteori prea fericit,
Tot ce vreau este să mă fac auzit,
Două lucruri opuse într-o entitate,
De-aia se cheamă Dublă Personalitate.
Sensul versurilor
Piesa explorează conflictul interior și dualitatea emoțională a artistului. El își exprimă dorința de a fi auzit și înțeles, navigând printre stări opuse și căutând un echilibru în viață și în cariera muzicală.