Mi-a luat ceva timp să înțeleg și să accept,
Că majoritatea trăiesc după același concept,
Că nu toți care-mi zâmbesc mă și agreează,
Nu toți care mă complimentează, mă apreciază,
Nu toți care mă aprobă sunt de acord cu ce spun,
În față spun că-s bun, dar se pierd în minciuni,
Nu toți care mă ascultă, mă înțeleg,
De-aia prefer să pierd timpul, să îi aleg,
Puțini se bucură de reușitele mele,
Sătul de ăștia care vor doar să intre sub piele,
Sunt bârfit mereu de cei care nu mă cunosc,
S-au ascuns bine în timp, dar eu tot îi recunosc,
Majoritatea joacă teatru și au pe față măști,
Când spui că mă urăști, nu te-aud.. am muzica-n căști,
Puțini întind o mână de ajutor fără s-o cer,
Vreau să schimb vieți în bine, cel puțin la asta sper..
Arată compasiune doar de ochii lumii,
Bunătatea lor fiind doar un miraj ca Ochiul Lunii,
Se lasă controlați de influența urii,
Și-ajung să dea cu capul de cantul bordurii,
Nu prea țin cont de tine parc-ai fi un alineat,
Și tre să fii arogant sau beat, ca să fii agreat,
E trist că-s învinovățit când nu sunt vinovat,
Și că toți stau lângă tine doar când au de câștigat..
Dintre cei ce iartă, nu toți o fac cu adevărat,
Simt altceva în suflet, ca slujitorii pentru împărat,
Ascund ura din spatele zâmbetelor,
Și intenții menite să te scoată din decor..
Oamenii uită binele făcut,
Îți contestă orice greșeală, dacă ești prea tăcut,
Când le-arăt că-s diferit sunt catalogat ciudat,
Sunt respins și alungat, de parcă eu i-aș fi trădat..
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre dezamăgirile provocate de interacțiunile cu oamenii, demascând ipocrizia și falsitatea din jurul artistului. El își exprimă dorința de a schimba vieți în bine, în ciuda experiențelor negative și a sentimentului de respingere.