Gheorghe Tomozei

Gheorghe Tomozei – Zăpada Mieilor

de

Zăpada mieilor, dar nu mai ninge cu miei,mieii spânzură-n măcelării,disecați, grațios, ca-n iubire, femeidecupate din dantelării.Ca ei sunt și zăpezile: tunse de blanaîn care s-ar fi rătăcit clopoțeidar și pe ele le subțiază ranași nici n-au învățat să plângă ochii de miei,disecați, grațios, ca-n iubire, femei.Zăpada e a mieilor și mieii ai burților dumneavoastrăcum durerea … Citește mai mult

Gheorghe Tomozei – De Faima

de

Sunt, desigur, bătrân(Anno aetatis LVII) ;Abia am terminat TratatulDespre Zimți,Zicerile despreLingorile Dragostei, PsalmiiDe la Marea Moartă(Vopselele-s proaspete)Și-s gata să dulgherescLa un cuvânt (doar mie ivit)Rămas în paragină.Încă mai scriu la Poemu-ntr-un versCe se va tipări (post mortem)În patru volume(Pot încondeia pe dinlăuntruUn ou de furnică)Și-abia îmi trag umbraDe sub faimeleCu care se însoțeșteMărunta mea viață.Eu … Citește mai mult

Gheorghe Tomozei – Peste Mansardele Mării

de

Plouă peste îngropateleMansarde ale mării.Cineva calcăPeste treptele săpateÎn mare.ScaraCu arabescuri de apă,Clopotnițe, contraforți,Barbacane.TrepteDe amfore sparte.Aici își țin greciiGrecăriile.Aici îmi țin euCapetele dragostei,Retezate.Cu numeSculptate-n parfume…

Gheorghe Tomozei – Eros în Război

de

Au crăpat capul vinului, în beci,au mâncat rândunica orașului,i-au percheziționat pe copiiși au găsit în ei copii, și bărbați și bătrânipe care, după ce i-au înjunghiat, i-au pus la loc,au altoit usturoiul cu crinul,iar pe oamenii doborâți pe caldarâmi-au tuns de speranțe până la zeroși i-au numărat cu gloanțe apoi.Au confiscat toate numele de femei … Citește mai mult

Gheorghe Tomozei – Recompensa

de

Cu calul murg trage la scarătristețea în ediție de searătrasă-n volute verzi de foi volanteca rufăria fostelor amanteși-n foaia cu tipăritura densăcitești că se oferă-o recompensăpe capul tău din care curge ploaiași năruie, de insomnii, odaia.Hot de ninsori, profanator de brume,ești prea mărunț pentru asemeni sumedar până ca plutonul să se-aduneși popa să-ți citească iertăciune,tu … Citește mai mult

Gheorghe Tomozei – Vulgata

de

Aproape că-mi părea dulce bătrâneţeamâinii mele drepteîngropate-n hârtiipână la osul frunţii.Simţeam pe sufletgustul înţelepţiei şi al durateicând uriaşul idol de lutmi-a umplut cu barba luiferestrelespunându-mi învulgatazeilor:Stau numai o clipă,să nu te sperii,stau numai pânăte naşti!

Gheorghe Tomozei – Atlantida

de

Plajele memoriei cu nisipuri de ceară,Se îmbogățesc cu o ultimă întruchipare a ta.Îndepărtată, încetând să doară,Ca o statuie de ceară, ori poate de nea..Altă dată la moartea unei iubiriInima mi se umplea de un vid răcorosPăream un țărm uitat de aripile subțiri ale ultimului albatros,Un lut amar, prădat de diamante..Vocea se spargea în cioburi de … Citește mai mult