Părinții cred mai mult în grinzile de lemn,
în bolovanii strânși la temelia casei, în câinii care stau la pază, e-atât de aproape soarele că poți să-l torni pe pâine ca mierea dintr-un stup, și ce prietenie mai trăiește între un om și dealul pe care-l duce-n spate, dar noaptea groaza umflă pereții până crapă, o pâine înjunghiată, încet, se face lemn, un roi de greieri negri fac poduri peste vetre, și-i aud cum cheamă o bufniță surdă să ne azvârle-n cer.
Sensul versurilor
Piesa descrie viața la sat, cu valorile și credințele părinților, dar și cu spaimele nopții. Este un contrast între apropierea de natură și teama de necunoscut.