https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/george-topirceanu-singuratate https://versuri.pro/george-topirceanu-singuratate#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88675 →]]> Prin luminișul crângului tăcut,
De-atâta vreme nimeni n-a trecut.
Copacii goi, în lungă nemișcare,
Pe umbra lor ce stă-nălțată în picioare.
Arar ajunge până-aici
O pasăre cu aripile mici,
Și glasul ei răsună în liniște prea tare.
Dar Primăvara, care știe tot,
Va risipi prin iarba dimprejur
Scântei de-azur –
Albastru miozot.
Și dintre foi tivite cu argint,
Vor crește ciucuri albi de mărgărint.
Pe-aici, o zână mică coboară dintre stele,
Și-n fiecare noapte culege viorele.
Dar nimănui pe lume nu-i e dat s-o vadă
Cum vine pe cărările din mladă,
Făcând în taină îndelung popas,
Din loc în loc, pe unde-a mai rămas
Zăpadă…

]]> https://versuri.pro/george-topirceanu-singuratate/feed 0 https://versuri.pro/george-topirceanu-pruncul https://versuri.pro/george-topirceanu-pruncul#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=48143 →]]> Un văl de ceață albă și subțire,
Ca un lințoliu străveziu de mort,
Înconjura biserica bătrână.
Și-n dimineața zilei de aprilie
Simțeai plutind în aer, pretutindeni,
Fiori, adânci fiori de fericire, —
Prinosul larg al firii, când pământul
În mii de forme dăruie luminii
Belșugul lui puternic de viață..
Pluteau spre cer miresme-ngemănate
Căci liliacul tânăr înflorise
Și crengi plecate ascundeau în umbră
Mănunchiuri de sfioase viorele.
Și-n dimineața zilei de aprilie
Vedeai cum stă încremenită gloată
De muncitori și de femei tăcute
Pe treptele amvonului pustiu.
Iar colo, jos, pe-o lespede de piatră,
În fața lor sta pruncul părăsit.
Un pumn de țărnă, o scânteie ruptă
Din flacăra eternă a vieții..
Și trupul cald topise bruma nopții
Ce se-nchega în picături curate
Ca niște lacrimi reci de muceniță
Sclipind pe fața lespezilor aspre.
Părea că piatra neclintită plânge!..
Cum se strângea, înfiorat de frig,
Plăpândul trup ursit de-acum durerii,
Și fața-i mică s-o cuprinzi în palmă,
Cum întindea gurița după hrană,
Cu buzele-i atât de diafane
Ca două foi subțiri de trandafir!.
Cum, printre voi, nu-i nimeni, — nici o mamă
Să-și smulgă-acum veșmântul de la sân?..
O, ascultați micuțul glas cum plânge.
Cum cere pruncul partea lui de soare!
Dar unde ești, să-l vezi acum, pierduto,
Femeie, tu, de trei ori blestemată!..
Te-o blestema bastardul fără nume,
Nevinovatul osândit să moară
Când nimănuia n-a cerut viață, —
Și când întâiul vânt de patimi grele,
Din lumea rea, porni-va să-l doboare,
Te-o blestema copilul trist și palid
Că n-are cui șopti, cu lacrimi: „mamă!”.
Te-i blestema tu singură odată,
Ducând povara vechiului păcat,
Zadarnic vei întinde după sprijin
Tremurătoare brațe istovite, —
Și pânza neagră-a gândurilor tale
Cerni-va golul nopților târzii,
Că nu-i avea nici trista mângâiere
Să gemi plângând: „aveam flăcău acum!..”.
De ce nu vii să ți-l ridici în brațe?..
Cu mânile de muncă sângerate,
Să curmi țărâna și să-i cauți hrană,
Râzând să lupți, — să plângi învingătoare,
Să-nfrunți apoi disprețul tuturora,
Nevrednicul dispreț al celor slabi, —
Și mândră, cu privirile senine,
Punând un braț pe umăru-i puternic,
Tu să-l arăți atuncea lumii-ntregi:
„Copilul meu, — al meu ș-al nimănui!..”.
*.
Dar iată, — gloata-ncet se risipește..
Posomorât, în vinete veșminte
Un om s-apleacă și ridică pruncul, —
Apoi cu pașii rari și grei se duce..
Iar soarele, însângerând altarul,
Se ridică din ceața dimineții
Și razele, sclipind tremurătoare,
Cădeau pe fața zidurilor aspre,
În dimineața zilei de aprilie,
Cădeau ca pe-o ruină..

]]> https://versuri.pro/george-topirceanu-pruncul/feed 0 https://versuri.pro/george-topirceanu-bene-merenti https://versuri.pro/george-topirceanu-bene-merenti#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=48159 →]]> Cu prilejul decorării dlui Ibrăileanu.
Credeam că-i numai o poveste.
Când colo este
Adevărat!
Aflai aseară trista veste..
Eu am pe cap proiecte grele
Cu care lupt,
Dar vestea asta m-a-ntrerupt
Din ocupaţiile mele.
Și la moment
Mi-am zis: „Să-i fac vreo două stanţe,
Să-i telegrafiez urgent
Condoleanţe..”.
Citesc şi recitesc misiva,
Nedumerit mă uit la plic
Şi nu-mi explic:
Ai publicat ceva-n Arhiva?..
Te-i fi aflat cândva-n eclipsă
Şi-ai scris un studiu analitic?
Sau poate Spiritului critic
I-or fi găsit vreo lipsă?.
Cum aş putea descoperi
Maşinăria?
Să ştii că N. N. Zaharia
A iscălit ceva: G. I.
Sau altă pană anonimă
Te-a lăudat cumva la Motru?
Păcat că n-am aici o rimă
În otru!.
(Vezi, eu.. cu toate că n-am dat
Lucrări mai vaste,
Am scris destule versuri proaste
Şi totuşi nu m-au decorat.).
Dar trebuie să lămurim
Acest mister..
Nu ai cumva vrun omonim,
Funcţionar la minister?.
Să ştii c-aici e-ncurcătura!
Eu îţi spuneam
Că toţi aceştia se cam
Ocupă cu literatura..
Ai vreo protecţie de fustă?
O, aş putea
Să-ţi fac aluzie.. dar nu stă
În firea mea.
.. Degeaba caut înainte
Că nicidecum
Nu-mi vine-n minte..
M-am întrebat şi azi pe drum,.
Mă-ntreb şi-acum, când stau alene
Cu braţele sub căpătâi:
De ce te-au decorat cu „Bene
Merenti” clasa I?.
Da, ştiu că te-a-njurat la Noua
Revistă tipul clandestin..
Dar cel puţin
Să ţi-o fi dat de clasa a II-a!.
Ce? Ai ucis pe cineva?
O, dimpotrivă,
Nu ai alură ofensivă..
Ce-or fi avut cu dumneata?.
Că ziua-ţi obloneşti odaia,
Nici nu te-auzi, nici nu te vezi,
Şi-n toate nopţile veghezi
Ca cucuvaia.
Încât ne speriem acum
Când îţi zărim pe stradă mutra,
De parcă ne-ntâlnim în drum
Cu Brahmaputra!.
Ci mulţumeşte-te încalte
C-un singur hap.
Căci omului îi vin şi alte
Nenorociri mai mari pe cap.
Ce-ai zice dacă, bunăoară,
Într-o privinţă,
Te vor distinge-a doua oară
Cu „Bărbăţie şi credinţă”?..

]]> https://versuri.pro/george-topirceanu-bene-merenti/feed 0 https://versuri.pro/george-topirceanu-amintire https://versuri.pro/george-topirceanu-amintire#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=48176 →]]> Am stat o clipă-n loc s-ascult:
Ce freamăt lung s-aude?..
Doar vântul apa scutura
Din ramurile ude.
Şi paşii mei foşneau uşor
Pe frunzele cărării,
Mergeam în noapte tremurând
De chinul aşteptării.
La stânga codru-ntunecat,
Grădina-n mâna dreaptă
Şi-n fund o casă între plopi..
Iubita-n prag m-aşteaptă.
Aşa, ţin minte ca acum,
Când ne chemam în şoapte.
Prelung, departe a ţipat
O pasăre în noapte.
Mi se părea când ascultam
Copacii mari din faţă
Că duşmani răi şi nevăzuţi
Vor să mi-o ia din braţă.
Şi-atunci bolnav o sărutam
Pe ochii mari, pe tâmple,
Şi-n taină parcă aşteptam
Un rău să mi se-ntâmple..
În zori de zi ne-am despărţit.
Cântau în sat cocoşii,
Iar norii de la răsărit
Pluteau în flăcări roşii.
Ş-acum sunt singur.. şi-i târziu..
Iubita mi-e departe.
Mă arde-n suflet dorul viu,
Şi zilele mi-s moarte.

]]> https://versuri.pro/george-topirceanu-amintire/feed 0 https://versuri.pro/george-topirceanu-broasca-testoasa https://versuri.pro/george-topirceanu-broasca-testoasa#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=48144 →]]> Nu-i vezi nici cap, nici coadă, nici picioare.
Un bolovan… Dar dac-o lași în pace,
Ea scoate botul de sub carapace
Și-ncet-încet se pune în mișcare…
În câte milioane de tipare,
Cu haine transparente sau opace,
A trebuit Viața să se-mbrace
În drumu-i de prefaceri milenare!
Căci dibuind o formă mai perfectă,
De la amibă până la insectă
S-a rătăcit în mii de ipoteze.
Și ce drum lung și evoluții grele,
Pân-a ajuns Natura să creeze
Gingașa formă a iubitei mele!

]]> https://versuri.pro/george-topirceanu-broasca-testoasa/feed 0 https://versuri.pro/george-topirceanu-nocturna https://versuri.pro/george-topirceanu-nocturna#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=48160 →]]> Dormi, frumoasa mea! De-acum noaptea luminoasă
Ca o undă de parfum năvălește-n casă.
Luna clară din neant pune pe covoare
Străluciri de diamant și mărgăritare.
Ea privește ca-n extaz bluza ta lejeră
Și pantofii de atlaz lângă etajeră.
Și trecând prin buduar, raza-i ce se rumpe
Luminează un lavoar cu flacoane scumpe.
Luna toarnă pe parchet blonde tuberoze
Și-ți dezvăluie discret sânurile roze.
Când dantelele din pat
Tremură-n lumină
Pe culcușul tău curat
De olandă fină.
Dar visările ce trec,
Ca să te dezmerde,
Ți-au aprins la cap un bec
Cu lumină verde.
Din oglinzi piciorul fin
Pe mătasa moale
Se răsfrânge ca un crin
Cu nuanțe pale.
Dormi! Amorul rafinat
Cheamă deopotrivă
Spre minciună și păcat
Gura ta lascivă.
Dormi, frumoasa mea!
Eu stau în extaz, la poartă:
Ești făptură vie, sau operă de artă?

]]> https://versuri.pro/george-topirceanu-nocturna/feed 0 https://versuri.pro/george-topirceanu-fara-adresa https://versuri.pro/george-topirceanu-fara-adresa#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=48177 →]]> — Unui domn care-mi cerea adresa în 1914 —.
Îmi ceri adresa, domnul meu?
Sunt trist din cale-afară..
Cum să ţi-o dau, când însumi eu
O caut de-astă vară!.
Să nu mă-ntrebi cum s-a făcut, —
Cine-ar putea să spuie?
Adresa mea a dispărut.
M-am pomenit că nu e!.
A rătăcit de azi pe mâini
Pribeagă prin Moldova,
Iar peste două săptămâni
Am prins-o-n Vârciorova.
Şi cum am dat ochi amândoi
Mi-a spus, acolo-n gară,
Că dacă nu era război
Ar fi ieşit din ţară..
Înduioşat i-am amintit
Atunci, cu vorbă bună,
Ce trai frumos şi liniştit
Am dus noi împreună.
I-am explicat apoi c-aş vrea
Menaj indivizibil, —
I-am spus că nu pot fără ea,
Că-mi este imposibil!.
Dar ea s-a dus şi m-a lăsat
Din nou, în toamna sumbră,
Să rătăcesc neconsolat
Ca „omul fără umbră”.
*.
De-atunci, urmând adresa mea
Necontenit fugară,
Cu geamantanul după ea
Alerg din gară-n gară.
Am întrebat pe la amici,
Cu jumătate-gură:
— N-a fost adresa mea pe-aici?..
— E-n vilegiatură!.
Chiar adineauri a plecat.
Venise de la munte..
Purta un plic decolorat
Şi-o marcă strâmbă-n frunte_.
Şi-am mai zărit-o, dacă vrei,
Acum vreo zece zile, —
Urâtă, vai de capul ei,
Şi plină de ştampile!.
Ce-o fi păţit adresa ta?
Pe unde-i sărăcuţa, —
Să ştii c-a prins-o cineva
Ş-a dus-o la Mărcuţa..
*.
O, doamne, cum m-am săturat
De-atâtea ipoteze!..
Decât să stau aşa-ncurcat,
Voi pune s-o sculpteze.
În caractere de granit
Pe-o piatră funerară,
Să dorm încalte liniştit
Că n-o să mai dispară..

]]> https://versuri.pro/george-topirceanu-fara-adresa/feed 0 https://versuri.pro/george-topirceanu-iubita https://versuri.pro/george-topirceanu-iubita#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=48129 →]]> Pe un pat de nouri vineții, adoarme luna plină
Și lacul doarme-n umbră.
În adieri ușoare, când plopii rari suspină,
Tresar și-ascult.. Natura, din nevăzute strune,
Înalță către ceruri o lungă rugăciune,
Și porțile tăriei din neguri se desfac
De vezi cum, între maluri cu sălcii plângătoare,
A stelelor popoare
Se oglindesc în lac.
.. Și două bolți cu lună acum stau față-n față..
Din umbra de pe maluri iubita-ncet răsare,
Și parcă nici n-atinge pământul pe cărare,
S-apropie de mine.. acum îmi cade-n brațe..
Și uit de lumea-ntreagă, sorbind curatu-i suflet
În calda, nesfârșita, sublima sărutare!..
Iar luna se deșteaptă, din nori ridică fruntea
Și lung spre noi privește, — dar norii o cuprind
În brațe moi de ceață, și ea, copila nopții,
Adoarme iar, zâmbind..
Atunci o umbră dulce se lasă peste fire..
Un cântec, o poveste duioasă-ncepe vântul,
De-o zână cu ochi limpezi și mijlocul subțire..
Tu, lună albă, spune-mi, de când privești pământul,
Ai mai văzut vreodată atâta fericire?

]]> https://versuri.pro/george-topirceanu-iubita/feed 0 https://versuri.pro/george-topirceanu-enigma-cartilor-inchise https://versuri.pro/george-topirceanu-enigma-cartilor-inchise#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=48145 →]]> — Poliritmie —.
Imaculate pagini scrise de mâini pe care umila vreme
A pus eternele-i embleme!
O, gânduri stinse-n cărți închise
O, reci abise deschise peste paradise
O, vise scrise!
Sunt cărți îndoliate din care misticii fiori
Ușori
Înghirlandează mutele dezastre
Cu orizonturi pale și albastre,
Neantul brelocat în străluciri de astre
Profund inoculează statuile nocturne cu gesturi oglindite
În lacuri de mistere
Și de tăcere. 1
Sunt cărți îndoliate
Cu nostalgii bronzate,
Sunt cărți în care psalmodii cu vagi ecouri
Prelung deșteaptă-n aer spasmul din regalele cavouri..
Când ritmul melancolic al mutelor balade
Renaște, vibrează, contemplă și cade
Și cade-n cascade
De palide vise.
O, strania enigmă a cărților închise!..

]]> https://versuri.pro/george-topirceanu-enigma-cartilor-inchise/feed 0 https://versuri.pro/george-topirceanu-carturareasa https://versuri.pro/george-topirceanu-carturareasa#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=48161 →]]> — Uite, ai un dar în casă,
Vorbe bune, cu temei
De la dama cea de verde,
Dar să te fereşti să-l iei.
Pentru că nu minte cartea,
Ea ghiceşte orice gând,
Vezi, cu dama cea de tobă,
Ceartă, lacrimi pe curând.
Dragoste pe drum de seară
Cu un crai de ghindă, şi
Gând la gând cu bucurie,
Chiar o veste vei primi..
Serioasă, visătoare,
Cu ochi negri şi cuminţi,
A rămas privind, copila,
Gura babei, fără dinţi..
— Cum e crai de ghindă, babo?
— Nalt şi oacheş, fata mea.
— Și cu ochii mari şi umezi,
Şi cam palid, nu-i aşa?.
Seara, când să se dezbrace,
Singurică în iatac,
Pe obrajii ei s-aprinde
Floarea rumenă de mac.
Şi privindu-se-n oglindă
Îşi sărută braţul drept:
”Crai de ghindă, crai de ghindă,
Vin’ la mine, că te-aştept! ”

]]> https://versuri.pro/george-topirceanu-carturareasa/feed 0