Cu prilejul decorării dlui Ibrăileanu.
Credeam că-i numai o poveste.
Când colo este
Adevărat!
Aflai aseară trista veste..
Eu am pe cap proiecte grele
Cu care lupt,
Dar vestea asta m-a-ntrerupt
Din ocupaţiile mele.
Și la moment
Mi-am zis: „Să-i fac vreo două stanţe,
Să-i telegrafiez urgent
Condoleanţe..”.
Citesc şi recitesc misiva,
Nedumerit mă uit la plic
Şi nu-mi explic:
Ai publicat ceva-n Arhiva?..
Te-i fi aflat cândva-n eclipsă
Şi-ai scris un studiu analitic?
Sau poate Spiritului critic
I-or fi găsit vreo lipsă?.
Cum aş putea descoperi
Maşinăria?
Să ştii că N. N. Zaharia
A iscălit ceva: G. I.
Sau altă pană anonimă
Te-a lăudat cumva la Motru?
Păcat că n-am aici o rimă
În otru!.
(Vezi, eu.. cu toate că n-am dat
Lucrări mai vaste,
Am scris destule versuri proaste
Şi totuşi nu m-au decorat.).
Dar trebuie să lămurim
Acest mister..
Nu ai cumva vrun omonim,
Funcţionar la minister?.
Să ştii c-aici e-ncurcătura!
Eu îţi spuneam
Că toţi aceştia se cam
Ocupă cu literatura..
Ai vreo protecţie de fustă?
O, aş putea
Să-ţi fac aluzie.. dar nu stă
În firea mea.
.. Degeaba caut înainte
Că nicidecum
Nu-mi vine-n minte..
M-am întrebat şi azi pe drum,.
Mă-ntreb şi-acum, când stau alene
Cu braţele sub căpătâi:
De ce te-au decorat cu „Bene
Merenti” clasa I?.
Da, ştiu că te-a-njurat la Noua
Revistă tipul clandestin..
Dar cel puţin
Să ţi-o fi dat de clasa a II-a!.
Ce? Ai ucis pe cineva?
O, dimpotrivă,
Nu ai alură ofensivă..
Ce-or fi avut cu dumneata?.
Că ziua-ţi obloneşti odaia,
Nici nu te-auzi, nici nu te vezi,
Şi-n toate nopţile veghezi
Ca cucuvaia.
Încât ne speriem acum
Când îţi zărim pe stradă mutra,
De parcă ne-ntâlnim în drum
Cu Brahmaputra!.
Ci mulţumeşte-te încalte
C-un singur hap.
Căci omului îi vin şi alte
Nenorociri mai mari pe cap.
Ce-ai zice dacă, bunăoară,
Într-o privinţă,
Te vor distinge-a doua oară
Cu „Bărbăţie şi credinţă”?..
Sensul versurilor
Piesa este o satiră amuzantă despre nedumerirea naratorului față de decorarea cu ordinul "Bene Merenti" a lui Ibrăileanu. Naratorul speculează motivele posibile și își exprimă surprinderea într-un mod ironic, sugerând că alții ar fi mai merituoși.