Georg Trakl – Pagina 9

Eu

O paloare, odihnindu-se în umbra scărilor tocite – / Se ridică noaptea în formă de … →

Vântul ce vârfuri de purpură mișcă ușor / E-al Domnului suflu venind și plecând ne-ncetat. … →

Tăcere-n odaia-nnoptată. / Sfeșnicul pâlpâie argintiu / În fața răsuflării-armonioase / A-nsinguratului. / Trandafirii nori … →

Din nou hoinărind prin anticul parc, / O, calmul florilor roșii și galbene. / O, … →

Recii ani întunecați, / Durere și speranță / Păstrează ciclopiana piatră, / Munți nelocuiți, / … →

Roua primăverii ce cade de pe crengi / Întunecate, noaptea se lasă / Cu raze … →

Sub luna albă mama își purta copilul / În umbra nucului, a bătrânului soc, / … →

Omenire așezată pentru guri de arme, / O rafală de tobe, frunți de luptători întunecate, … →

Mai imaterial arată sălbaticii / Trandafiri lângă gardul grădinii, / O, suflet calm! / În … →

Lui Karl Borromaeus Heinrich. / Peste iazul alb / Păsările sălbatice au plecat. / Seara, … →