Geo Dumitrescu – Romanța la Adio

Și-am zis foi de tiparoase –hai, digulai-dam digu-digu-lai,M-au iubit femei frumoase –hai, digulai-dam digu-digu-lai,Și-ndrăznețe, și sfioase,Și naive, și focoase –digulai-dam-digulai….Frunze, -n toamnă, de aramă –digulai-digu-digulai,M-au iubit femei de seamă,Și cu blugi, și cu năframă,M-au iubit femei deștepte,Când loiale, când abjecte,M-au iubit figuri distinseȘi mai crude, și mai ninse,M-au iubit mironosițe –Când cu fapta, când cu … Citește mai mult

Geo Dumitrescu – Vuiet de Brazi

O, sora mea, tristețea, iasomia-eauzite gemete strângîn vuiet de brazisub fermecata paloare…Du-te! i-am spus – pleacă, suflete,mi-ai devenit strivitoare povară,lasă-mă singur, limpede, mineral,ori lasă-mă-n carne, pe brânci,mărunt, pofticios, nesătul-toate-mi sunt grele, adânci și amare,albe fâșii de durere…(O, Doamne, iubitași-a pierdut creionul dermatograf!..).Din ceasul meu, plinde rozătoare furnici, curgeun fin rumeguș alb, sonor,care-mi pudrează fără-ncetarefruntea postumă… … Citește mai mult

Geo Dumitrescu – Aventura În Cer

Omul care păzea luneta părea să fie filozof,părea să știe multe din tainele cerului –i-am dat doi lei să mă lase să privesc lunași să pătrund în țările misterului.N-aș fi putut să-mi închipui vreodatăcă ce-am văzut există în realitate!..Am surprins stelele în somnul lor ciudat,dormind burghez, desumflate.Unii credeau că stelele sunt niște globuri frumoase și … Citește mai mult

Geo Dumitrescu – Libertatea de A Trage cu Pușca

În groapa neagră, poate chiar într-un cimitir,oamenii, prietenii mei înarmați, își ascultau propriile șoapte –toți erau murdari, slabi, și patetici ca în Shakespeare,își numărau gloanțele și zilele și nădăjduiau un atac pestenoapte.Atunci, a ieșit luna, fără cască, de undeva din bezna ghimpată;dar oamenii n-au căzut cu fețele la pământ,ci au aprins țigările, discutând despre libertatea … Citește mai mult

Geo Dumitrescu – Ar Fi Bine Să Uiți

«.. Du-te acasă, prostule,Nu-ți mai pierde nopțile »(Cântec lăutăresc).– Ar fi bine s-o uiți! îi spuneam inimii,uit-o, îți spun! Îi strigam furios,așază lespezi înalte de liniște în urma ei,uit-o! , suflând încet, dă zbor păpădiei străine..– Ușor de zis! Mi-a răspuns – nicicândn-a fost dat nimănui a uitafocul în care piere arzând.– Uitați-o! le strig … Citește mai mult

Geo Dumitrescu – Dans

Rămăsesem singur în prăvălia de porțelanuri.Elefantul plecase, după o scurtă vizităplină de curiozitate. Rămăsesem singurși mă uitam în jur:era un dezastru frumos, cioburi,grămezi strălucitoare, de toate culorile.Dintre ele, mă cheamă deodată, cu putere,un picior de dansatoare, arcuit pe gâtulunei sticle. Nu mai era nimeni acolo.Un singur pahar rămăsese întreg,un pahar cu picior lung, frumos,tot ca … Citește mai mult

Geo Dumitrescu – Dar Nu E Preamărit

Dar nu e preamărit cel ce se neagăsieși ducând mesaje licărind,mesaje de Alături și de-Acoloși din ceea ce loc pătruns de harnu recunoaște. Sieși ducând prelungadezlegarede adevăr, din sârmele nervoasecare-l străbat cu preistoricăși neporuncitoare lege. În Tetracleea,perfida îmbulzire a norilor –iubirea castă desfrunzind planete noicu patru roți, cu patru arbori, cu patrureci neanturi pure,în care … Citește mai mult

Geo Dumitrescu – Ipoteze

Câteodată mi-ar plăcea să ai mai mult de paisprezece ani,să fii mai puțin inteligentă și mai degrabă castă,să umbli desculță prin bucătărieși să te cheme cineva, posesiv, umilitor și vulgar,„nevastă”.Nu știu dacă te-aș iubi mai mult atunci –poate că aș scrie aceleași rânduri aspre, sceptice și fără poezieși aș cugeta, la fel, cu neliniște și … Citește mai mult

Geo Dumitrescu – Portret

Acum pictez un tablou mare –vreau să-mi fac un autoportret.Aici o să desenez inima – o gămălie de chibrit,aici, creierul – un aparat sacru şi concret.Undeva vor fi neapărat nasul, gura,n-are nici un sens să omit ochii – două semne de întrebare,aici în colţ o să-mi pictez gândurile –o claie informă de rufe murdare.Pieptul – … Citește mai mult

Geo Dumitrescu – Iubire

Cineva hotărâse demultcă oamenii au voie să moară..Moarte frumoasă, nemuritoare, moarte bună,moarte obscură, moartea grea, plinăde înțelesuri și întoarceri..El muri tânăr. Încă tânăr. Era îndrăgostit.Trupul i-a fost găsit împăcat, fierbinte,adormit pe un mare zâmbet.Asupra lui s-au găsitmai multe bilete de tramvaide pe traseul 8 orizontal,o scrisoare nescrisă, din cares-a putut afla totul,un certificat de stare … Citește mai mult