Geo Dumitrescu – Madrigal Răsturnat

Ai să te faci urâtă, fată tristă, fată de piatră!Tot ce mi-ai dăruit sporește, urcă –piere-ncet ce ți-am dat, așa cum seacăbălțile neadânci uscate de vânt.Mi-ai dat puțin – ți-am luat tot,ochii mei te păstrează-ntreagăși-n cana de lut a inimii melemurmură sângele tău.Ai să te faci urâtă, fată tristă, fată de fum!Tot ce era frumos, … Citește mai mult

Geo Dumitrescu – Banala

Astăzi, punând mâna pe ochi,m-am gândit că ești frumoasă, că te iubesc,că aș vrea să fii întotdeauna a mea..Și gândul mi se părea cuminte și firesc.Am plecat apoi cu tine prin viață-desigur, totul este roz și plin ca în literatură,sau ca într-un refren de tangou..În clipa asta ți-am simțit buzele pe gură..Cu toate că ești … Citește mai mult

Geo Dumitrescu – Daruri

Înecat de iubire, prea plin, întinzând mâiniledupă fluturii șovăitori ai bucuriei,neîncetat mă gândeam la un dar nemaipomenit,la un dar uriaș, fără egal, mai de preț chiardecât inima mea, în care zornăie acum alandala,ca două pietricele sprintene, proaspete, nestatornice,cele două silabe ale numelui tău, oră de aur.Să-ți fac un dar măreț, mă gândeam,cum nu s-a mai … Citește mai mult

Geo Dumitrescu – Romantism

Suntem oameni inteligenți – ți-e mai mare dragul!Prietene, versul e otravă și pâinea e scumpă și rea;Altădată ședeam de vorbă și scuipamși nu ne părea rău că timpul trecea.Astăzi, în birou e prea frig și oamenii sunt uscați și galbeni –fiecare e plin de milă și toți au un gând meschin.Nopțile sunt sticloase ca ochii … Citește mai mult

Geo Dumitrescu – Problema Spinoasă a Nopților

„Foaie verde și-o sipicăA dracului noapte mică.” (Cântec popular).Mai dați-o-ncolo de lună! zicea unul,o s-ajungem și la ea în curând,o să ne plimbăm și pe ea în pantofi cu șenile…– Are dreptate! zicea al doilea,mai lăsați-le naibii de lună și stele! ….Să mai umblăm nițel și pe pământ,că și la noi, zilele trecute,pământul a devenit … Citește mai mult

Geo Dumitrescu – Scrisoare Nouă

Câteva versuri am să mai scriu, despre tine, draga mea,înainte de-a ajunge om mare și bogat –ți-am promis, cu ocazia ultimului sărut, căam să cumpăro mașină americană aerodinamică de treierat.Îți aduci aminte de visul ăsta pe care-lcreșteam împreună?Eu îl știu, de câte ori te văd sălbatică și mare,cu picioarele groase, cu ceva din ridicoluloamenilor blonzi,plină … Citește mai mult

Geo Dumitrescu – Atac de Noapte

Drace! E timpul, se-apropie noaptea!Am hotărât. Totul se va sfârși.Jocul sinistru se va sfârși. Voi da drumul luminii,desfăcând-o din lanț, o voi asmuțiasupra celor din urmă neguri amăgitoare și umbre.Vino, noapte! Sunt gata. Calul e pregătit:în câlți i-am legat copitele. Mute,nici un zgomot nu vor stârni.Tiptil, pe furiș, înfășurat în pelerina nopții,voi intra călareîn regatul … Citește mai mult

Geo Dumitrescu – Scutire

Mă uit prin gratii – unde e afarăși unde e înăuntru?Cu cât mai grea e-acolomișcarea-n cerc în jurul unui bliddecât aici mișcarea blidului înverșunatîn jurul frunții mele?.Ia o țigară! – dac-o rupi în două,ai să fumezi și mâine.Și orice rupi în douăîți mai ajunge pentru înc-o viață..Întind o mână prin zăbrelespre ochii tăi tăcuți..Tu să … Citește mai mult

Geo Dumitrescu – Al Treilea Sfert

Întindeam mâinile după fata cu ochii de strugure,Trebuia să vină. Freamătul perdeleiîmi dăduse de veste, și întindeam mâinile.Ceasul din turn bătuse al treilea sfert –trebuia să vină, altminteride ce s-ar fi agitat perdeaua, de ces-ar fi agitat mâinile mele..Aceasta se întâmplase alaltăieri,dar timpul nu mai era de mult ireversibil,și zilnic ceasul din turn bătea liniștital … Citește mai mult

Geo Dumitrescu – Școala Frumuseții

Tu vei fișcoala frumuseții și a iubirii —prin tine, bucuriile lumii le voi spori:uite, îți încredințez acești fluturi,o mie de fluturi tineri, frumoși —ia-i și învață-i să zboare,bănuit să zboare, în calde furtuni de culori,în furtuni de culori neștiute, subțiri,mereu schimbătoare și pure,învață-i să zboare precumfreamătul fin al genelor talepe obrazul meu ars, de argilă.Un … Citește mai mult