Versuri corectate și adnotate
Adio, a sosit careta.Se înnoptează, vizitiul mârâie.Adio are să mă sfâșie la marginea pădurii,se și zărește cicatricea care anunță rana.Adio, am plecat, adio, am mai rămas numai noi doi,eu care mă îndepărtez din ce în ce,tu care mă aștepți ascunsă după mine,ascunsă în caretă, printre lemne,la umbra putrezită a fostelor umbrele.
Când ne vârâm sub salteletrece un lup departe în noise duce până la pod și se întoarcee mult de când îl știm dar să lăsămși nu mai ofta că n-ai nimic de pierdutlumina moare lipită de zid și începederuta fără motiv fără evenimenteîncep obscurele aspirații și spaimeletresărirea formelor într-o implacabilă geometrieîncepe un timp al lucrurilor … Citește mai mult
Turnirul din subsol se continuă picătură cu picătură până la ora finalădomn al erorilor mele ieșeam atunci pe străzipurtam sub braț o servietă cu pământ de la zece ani de când iubisem omare actriță de dramăaveam niște sentimente aveam (ei) niște certitudiniaveam (eu) o iubire Vroiau să mă sfătuiască părintește cu cele mai bune intenții … Citește mai mult
În general nu se știe precis dacă e bine sau nu să vorbim despre lucrulacela, surghiuni despre ciudatulbine știut pe care îl știam singuri,despre migrările spre labirinturi blânde în care gemetele pot să aibă valoriinestimabile.În general se face dragoste noaptea și ziua și seara și uneori dimineața,după calendare ușor eronate,se coace pâinea și se bandajează … Citește mai mult
Azi sunt în mare formă, mi-am ros fruntea de zidO tanti s-a lovit cu sârmă, dormea la soare pe dărâmăturiHabar n-avea de numerele care tună pe deasupra noastră.Cerul s-a deplasat, dar nu-i nimicPune-ți inelul și eșarfa străvezieHai să mâncăm o înghețată verde cu bețișorul ăla bunPe când afară se petrece alunecarea lumilor
În vocea mea neagră sau portocalie s-ar putea face foarte multă dragosteca în filmul acela printre girafeși moartea girafelor ar putea fi un sentiment destul de tandrufemeile-tenori au dreptate ele nu prea mai știu ce spun dar cunosc melodiaceilalți cunosc și ei melodia mai înțeleg câte ceva din sensurile ei pierduteși fac dragoste convulsionați printre … Citește mai mult
Bătrânul ședea mort pe bălegarîn groapa lui contemplativăel nu spunea nimic, scâncea ca un copil într-un sâmburevenea aceeași barcă, doar pasagerii se schimbauei îi dădeau târcoale, îl comemoraubătrânul stătea mort cu o pălărie veche pe capcâțiva discipoli, cei mai puri, cei mai profund murdariscormoneau bălegarul cu degetele, căutau râme pentru pescuitnoi ne adoram, cum se … Citește mai mult
Maria-Roza îmi scrie de la capătul lumiidespre răul primordial despre nostalgia noroiuluiîmi scrie că plantează grâu și că îl roade singurăimediat ce răsareși pentru că n-am supt la sânul ei în calitate de copilîmi scrie că umblă desculțăEu fac cafele pentru cei instalați mai de mult în pământsau poate sap ca să găsesc fereastraAlături într-o … Citește mai mult
Câteodată noaptea întârziam prin localuriceream pianiștilor ceva muzicăziceau că nu există (îmi părea foarte rău)porneam agale spre casă căram în spate burduful cu apădouă trei pâini înșirate pe o sârmă o carte fără coperțiintram în curte mă îndreptam spre țarcvroiam să văd cum naște iada cu patru coarneîn prag mă aștepta cineva în giulgiu de … Citește mai mult
Tratată convenabil atâta cât să nu treacă de frontierele unei realități cât mai normale și ale unei normalități cât mai reale, Zenobia se supune fără șovăire instinctelor ei de obiect a căror sursă poate fi găsită în legănarea formelor cu care se împodobea odinioară.Învelit într-un cearceaf vechi și încălțat cu sandale noi, stau pe un … Citește mai mult