Versuri corectate și adnotate
În rada portului X stau pe o scândură, mă uit la vapoare.O poetă foarte grasă mă mângâie pe mână cu o mânuță grasă,zice că mă știe foarte bine, că sunt aproape genial,că mi-a citit ultimele poeme într-o publicație olandeză,că l-a citit tot acolo și pe colegul meu, Maria Rilke, dar că nici nu se compară, … Citește mai mult
Culcat pe bustul ei ca pe o insulă a Paștelui,ca o batistă pe fruntea unei statui,avea dubla vedere a îndrăgostitului, dar să nu exagerăm.Ofrandele ni se puneau pe talger,noi cheltuiam bănuții, beam cafea,când ridicam bărbia ne eliberam de ceea ce suntem pentru alții.Dar ea a început să obosească, sparge sticla.
Auzi cum plânge piatraa mușcat-o vreun mort de-al lor.În vârful munteluigrațioasă tremură femeia hotărâtă de fiecare dată pentru fiecareși blândă pentru fiecareea spune că ai înghețat de frig în pudra locuințelor și„de ce tremură mânuța maică și vai de minetu ai și iatagan care lovește și doaremăi băiete”.„Simt că mă micșorez” oftează apoi femeia de … Citește mai mult
Retorica e în vervă, blesteamă de azi-dimineață găinile;Obiectele rituale s-au îngrămădit în jurul meu (cutia cu tutun, desenele dăruite de prietenivii sau morți, soba de fier vopsită cu argint, clepsidra, scaunul portocaliu, cufărul vechi,litera U, clopoțelul zen atârnat lângă o barbă bine ascuțită, oasele scoase din mareși pictate etc.).Probabil o să plouă pentru că bolnavii … Citește mai mult
Pe-aici pe aproape printre clovni furioșica un șirag de șerpi cu clopoțeise desfășoară numărulacum nucile au crescut Marea-Mamăle părăsește fără regreteacum tu zâmbești așezată alăturicu mâinile ca o ploaie pe ochicerceii i-ai lăsat pe masă printre șopârleși eu liber pe câmp adiola malurile pământului printre ierburi amareși cârtițele mă târăsc în labirintul lorsingur pe câmp … Citește mai mult
Am acceptat că lucrurile ne iubeau.Fragili și duri pe șesurile lor,ne bucuram când înfloreau legumeleca să menținem apele intacte.Uneltele ni se supuneau până seara,despre ce ochi vorbiți?Pescarii moțăiau printre centauri-pești,de pe mal îl priveau cu totul alți ochiși Platon, calul meu obscur,fanatiza gramatica.
Din când în când îmi notezdouă trei vorbe ca să nu le uit,apoi într-un coș de nuiele pe patla umbră mă culc și aștept.După un timp vine unamă acoperă cu aripile ei, îmi cântă melodii preferate,se miră singură: „Pe ce lume trăiești?”și iar mă leagănă, nani-nani, mă enerveazăpână se face întuneric și ne-nserăm,până trece câinele … Citește mai mult
De obicei în fiecare naufragiu părul meu îmi serveştede lunetă şi mă servesc de asemenea destul de bine deunghii ca să-ţi scriu numele pe valuri. Ceea ce mă facesă aleg aceste mijloace este între altele halucinanta lor imobilitate.Pe totdeauna nesatisfăcută de culoarea irisului tăupui deasupra fulgere şi mătrăgună. Dar hipnotizatorultrece şi poeţii şi-au început lucrul … Citește mai mult
Abia pornind de la sfârșit se poate înțelegemecanica nostalgică a întâmplărilor furia straturilor care ne premerg sau ne urmează.Atunci acel numit „acolo” poartă pe trup scoarța copaculuiduce cu elbalanța arogantă în care dorm membrele lui izolate statuia Câinelui un calcul nebulos care se naște și persistă în spaima ierbii și în tăcerea verde a ținutuluiși … Citește mai mult
Fereastra s-a deschis spre întunericcei morți sunt vii au prapuri de cârpe și de oasesunt oportuni pentru eternitatecu șarpele în sân la confruntarea umbrelor.pentru comemorarea lor într-un bârlogpentru confesiunea lor și ultimă și albăpentru utilizarea tehnică a contemplației(și toți vom fi pământ și putregai)ar merita un titlu de noblețe în timpurile dure și obscureale întoarcerii … Citește mai mult