https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/friedrich-holderlin-apus-de-soare-2 https://versuri.pro/friedrich-holderlin-apus-de-soare-2#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88132 →]]> Unde ești? Sufletul meu se-mbată
Cu presimțirea dragostei tale; căci chiar acum
Am ascultat cum, plin de tonuri aurii,
Minunatul soare tânăr.
Cânta pe lira cerului cântecul lui de seară;
Codrii și dealurile răsunau de jur împrejur;
Dar el s-a dus departe spre popoarele
Cucernice care-l slăvesc mereu.

]]> https://versuri.pro/friedrich-holderlin-apus-de-soare-2/feed 0 https://versuri.pro/friedrich-holderlin-iarna-2 https://versuri.pro/friedrich-holderlin-iarna-2#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88133 →]]> Când frunzele se pierd pe câmpie,
Albul se așază jos în vale
De soare strălucește tot ce-nvie;
Orașul este plin de vii urale.
E liniștea naturii și câmpia tace,
E a omului spirit ce se-nalță
Cu mari imagini și preface
Natura-n primăvară, drept nuanță.

]]> https://versuri.pro/friedrich-holderlin-iarna-2/feed 0 https://versuri.pro/friedrich-holderlin-prietenie https://versuri.pro/friedrich-holderlin-prietenie#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88134 →]]> Când oamenii își cunosc valoarea,
Se pot numi prieteni cu onoarea
Vieții atât de cunoscute ce nu minte,
Ei o descoperă interesantă-n minte.
Spiritul înalt nu-i e aproape de prietenie,
Căci oamenii iubesc ce-i armonie
Și fidelitatea ce-o trăiesc curat,
Acesta-i omenirii bunul dat.

]]> https://versuri.pro/friedrich-holderlin-prietenie/feed 0 https://versuri.pro/friedrich-holderlin-vechimea-vietii https://versuri.pro/friedrich-holderlin-vechimea-vietii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88135 →]]> Voi târguri ale Eufratului!
Voi străzi ale Palmyrei!
Păduri de stâlpi pe șesul pustiei,
Ce sunteți voi??
Fiindcă ați trecut peste hotarul
Ființelor care respiră,
Fumul și focul zeilor
Au spulberat coroanele voastre;
Eu stau însă acum sub nouri (care
Au fiecare propria lor odihnă) printre
Stejarii bine-orânduiți, în preajma
Poienii cu cerbi, și străine
Și moarte îmi apar acum
Spiritele celor duși demult.
Antologie – Flori de poezie străină răsădite în românește

]]> https://versuri.pro/friedrich-holderlin-vechimea-vietii/feed 0 https://versuri.pro/friedrich-holderlin-fantezie-de-seara https://versuri.pro/friedrich-holderlin-fantezie-de-seara#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=21577 →]]> În fața colibei sale stă liniștit la umbră,
Plugarul; frugal îi fumegă vatra.
Ospitalier îi sună călătorului
Al serii clopotului din sat.
Barcagii se întorc acum în port,
În depărtate orașe zgomotoasă-i piața
De-afacerii tumult; sub liniștitele frunze
Strălucește conviviala masă a prietenilor.
Spre unde? Trăiesc muritorii
Din leafă pe muncă; între efort și liniște
Totul e bucurie; de ce nu doarme acel
Ghimpe și-n pieptul meu?.
Primăvara înflorește pe cerul nocturn;
Fără număr înfloresc trandafirii, și calmă
Pare lumea de aur; o, acolo să mă duceți
Nori violeți! Și poate mai sus.
În lumină și-n aer mi se topește trupul, suferința! –
Dar, parcă alungată de-o vrere nebună, fuge
Magia; se face-ntuneric, și singur
Sub cer, ca-ntotdeauna, sunt eu. -.
Vino, blândă ațipire! Prea dorită
De inimă; dar în sfârșit, tinerețe! Tu arzi,
Tu neliniștită, visătoare!
Pașnică și veselă rămâne bătrânețea.

]]> https://versuri.pro/friedrich-holderlin-fantezie-de-seara/feed 0 https://versuri.pro/friedrich-holderlin-ramas-bun https://versuri.pro/friedrich-holderlin-ramas-bun#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=21593 →]]> Să ne despărțim am vrut? Ți s-a părut înțelept și bine?
Dac-am făcut-o, de ce ne-am speriat ca de o crimă?
Oh! Nu ne cunoaștem prea puțin
Căci sus un zeu e care ne conduce.
Să îl trădăm? Pe el, care e primul pentru noi,
Cel care sens și viață a creat, pe el, însuflețitul
Patron al iubirii noastre,
Așa ceva eu nu pot face.
Dar altora minte greșește,
El altora le dă umbrele altui drept,
Și susține sufletul și
Zi de zi el ne consumă ființa.
Bine! Știam de înainte. Când rădăcinile
Urii apar, separă oamenii de zei,
Cu sânge trebuie fi ispășite,
Iar a iubirii inima fie veștejită.
Lasă-mă să tac! O, nu mă lăsa de acum
Să văd fatalitatea, că eu în pace
În singurătate mă retrag
Rămasul bun ușor să-mi fie!
Dă-mi pocalul ca să pot salva
Otrava vindecătoare, a Lethei băutură
S-o beau cu tine, toată.
Dragostea și Ura, uitate ne fie!
Acolo vreau să merg. Poate în timp vedea-voi
Diotima! Pe tine aici. Dar sângerândă e
Apoi, dorința-i împăciuitoare;
La fel preafericiților, suntem străini.
Și-o vorbă liniștită ne petrece-n sus și-n jos
Cugetând, ezitând, dar totuși e uitarea cea ce este,
Aici în locul cel al despărțirii
Ce încălzește inima în noi.
Cu uimire te privesc, voci și sunete dulci,
Ca și-n trecut, aud cântec de coarde
Și eliberat, în aer
Zboară în flăcări spiritul din noi.

]]> https://versuri.pro/friedrich-holderlin-ramas-bun/feed 0 https://versuri.pro/friedrich-holderlin-spiritul-vremii https://versuri.pro/friedrich-holderlin-spiritul-vremii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=21609 →]]> Oamenii se regăsesc în lume spre a trăi,
Cu anii care sunt, ca vremurile se străduiesc spre sus,
Așa cum e schimbarea, mult din adevăr rămas-a,
Statornicia vine-n diferiții ani;
Perfecțiunea se unește-n astă viață
Căci ăsta-i omului adâncă năzuință.

]]> https://versuri.pro/friedrich-holderlin-spiritul-vremii/feed 0 https://versuri.pro/friedrich-holderlin-apus-tu-mandru-soare https://versuri.pro/friedrich-holderlin-apus-tu-mandru-soare#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=21626 →]]> Apune, mândru soare, puțini sunt cei
Care respectă, cei care-au cunoscut, sfinții,
Căci stai fără efort și liniștit
Ridicat peste laboriosul răsărit.
Tu îmi apui, răsari, mândră lumină!
Și ochiul meu te recunoaște, minunată!
Căci eu învăț să onorez tăcerea-ți divină,
Pentru că Diotima mi-a vindecat înțelepciunea.
O, a cerului mesageră! Cum te ascult!
Pe tine, Diotima! Dragoste! Cum privea
Spre tine acest ochi al zilei aurite
Mulțumitor, strălucitor tu-nălțătoare. Acolo susurau.
A vieților izvoare vii, respiră întunecatul
Pământ ce înflorește cu dragoste de mine,
Și surâzând peste al norilor argint
Și binecuvântând Eterul-n jos coboară.

]]> https://versuri.pro/friedrich-holderlin-apus-tu-mandru-soare/feed 0 https://versuri.pro/friedrich-holderlin-omul https://versuri.pro/friedrich-holderlin-omul#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=21643 →]]> Abia au răsărit din ape, o, pământule,
Tinerii munți și piscuri plăcut mirositoare,
Plăcut respirând, veșnic verzile crânguri,
Depline, în sălbăticia oceanului cenușiu.
Primele insule grațioase; și plin de bucurie
Ochiul zeului soare privea nou-veniții,
Plantele, eternă tinerețe,
Zâmbitorii copii, născuți din tine.
Căci pe cea mai frumoasă, oriunde
Aerul împrejmuia în calmă tandrețe codrul,
Întins odată sub struguri, după noaptea
Încropită, și-n zorii dimineții.
Născută, părinte pământ! Cel mai frumos copil; –
Al tău, spre tatăl Helios se uită cunoscut
Băiatul, și veghează și alege, dulcile
Sacrele boabe a vițelor de vie gustând.
A doicilor ei; și în curând va fi mare; animalele
Îl ocolesc, fiindcă altul este, este ca ei,
Omul; nu pentru tine și nici tatălui
Egal, căci îndrăzneala e în el și unic e.
Sufletul înalt al tatălui cu a lui plăcere,
O, pământule! Iar a ta durere unită
De dintotdeauna; Mama zeilor, natura,
Cea atotcuprinzătoare, ce-ar vrea să-ți semene!.
Oh! de aceea o zorește, o, pământ! Din inima ta
Aroganța, și darurile tale sunt
Degeaba gratuite și licite;
Caută acel ceva mai bun, sălbaticul!.
De pe malurile sale de pajiște parfumată
Îi trebuie muntelui apa lipsită de flori,
Și, de asemenea, strălucește, ca noaptea înstelată,
din crângul lui de aur, dar își sapă.
Peșterile-n munți și privește în adânc,
Departe de lumina senină a tatălui său,
Și infidel zeului soarelui, care
Nu iubește servilii da-și bate joc de griji.
Căci păsările codrului respiră liber, chiar dacă
A omului piept se ridică mai splendid, și
Viitorul întunecat, și el trebuie să vadă
Chiar moartea, și să se teamă singur.
Și împotriva tuturor celor care respiră, poartă
A omului mândrie veșnic înspăimântătoare arme;
Se macină pe sine cât și pacea florilegiului său,
Cel fraged, și mult timp nu înflorește.
Nu este tuturor tovarășilor vieții
Cel mai binecuvântat? Dar mai profund și furios
Cuprinde soarta, ce a tot echilibratoare,
Chiar și înflăcărarea arzătoare a celui tare.

]]> https://versuri.pro/friedrich-holderlin-omul/feed 0 https://versuri.pro/friedrich-holderlin-catre-pace https://versuri.pro/friedrich-holderlin-catre-pace#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=21660 →]]> Numai o vară îngăduiți-mi, Amarnicelor!
Și o toamnă-n care să se pârguie cântu-mi,
Ca inima mea, bucuroasă, de dulcele
Joc săturată, să-mi moară apoi.
Sufletul, care zeiescul său drept nu și-l primește
Pe pământ, nici jos nu-și află odihna, în Orcus.
Dar mie odată divinul, ce-n inimă-mi
Zace, Poemul mi-a fost izbutit.
Fii lăudată, deci, pace din lumea duhurilor!
Mulțumit voi fi, chiar dacă-al corzilor sunet
Cu mine-n adânc n-a căzut; căci odată
Ca zeii am trăit, și mai mult nu râvnesc.

]]> https://versuri.pro/friedrich-holderlin-catre-pace/feed 0