Federico Garcia Lorca

În Alb

În albul infinit, / zăpadă, nard, salină, / și-a pierdut reveria. / Culoarea albă umblă … →

Cei care merg / devin tulburi. / Apa curgătoare / nu vede stelele. / Cel … →

Noaptea să vină nu vrea / ca tu să nu vii / iar eu să … →

Când am să mor / chitară-ngropați-mi / cu mine-n pământ. / Când am să mor … →

Cât de greu îmi vine / să-ți dau drumul, ziuă, să pleci. / Te duci … →

Mărar, șarpe și trestie. / Aromă, urmă și penumbră. / Vânt, pământ și singurătate. / … →

Printre crengile / nehotărâte / trecea o fecioară; / era viața. / Printre crengile / … →

Alb de nea, până departe, / vălurit se odihnește. / Eulalia, din moarte, / trupu-i … →

Labirinturile / create de timp / se prăbușesc. / (Rămâne numai / pustietatea.). / / … →

Dar, ca și iubirea, / săgetătorii / sunt orbi. / Peste noaptea verde / săgețile … →