Versuri corectate și adnotate
Când bătrânii se spală, ploi seculare se scurg de pepernele palmelor uscate, lucesc în râpele obrazuluiroș, așa se spală bătrânii, cu picioarele depărtate,cu demnitatea lui Ioan Botezătorul, aplecați deasupraligheanului zincat, se spală, parcă s-ar spăla pentruultima dată, nici prosop nu-și mai pun la brâu, apastropind pantalonii, nu contează, mișcarea măsuratăși meticuloasă de spălare-frecare prelucrează întreagapiele, … Citește mai mult
Stau pe Dealul Cimitirului: ultima bunică e moartă.În jur, mica oaste: toată suflarea satului,ce abia numără patruzeci de case,cu priviri roase mărșăluind în haine de sărbătoare,căci aproapele, în grija seculară a venit printre ei:pe mașină cu zarvă, în coșciug,tanti Erzsi de 88 de ani, e aici,căreia în zece ani lipsă, degeaba i-au crescutîn creier și-n … Citește mai mult
Trosnește gardul, pe tufele învârte o mâzgă,ce mușcă lacom podina,țâșnind prin șură în față.Saltă cu fân, carul luiIlie; cai umflați,sub revărsare crește unnămol de purcei morți.Balene-bostani, cai,spărgând casa, o scuturând,mușcă din zidul albastru,pivnița la refuz, umplând.Secuiul stă, îi curglacrimile, râde tare:,,Ia-o Doamne casa,ia, de la om ce are!”Pe nevasta și țâncii,posturile, noaptea,cuiburile de berzi,lume să … Citește mai mult
Femeile din Ardeal au sânge turcescși ceva tătăresc. Dacă sărută, cer 150 de anide supunere, cel puțin, și sânge.Dragă Anna Báthory, Kata Bethlen,de unde atâtea vieți-n bărbat pierind în luptă,care se zguduie și de un cocean de porumbrupt de vânt, și caută – la cap de mileniu –poeți cu val de sentimente-n tarlalele de porumbde … Citește mai mult
Piticul din grădină pândește casa,Îi ascultă vocile amuțite.Mă tem că explicația e gata,Cu care, pe cineva va ucide.Pe pitic aici, voi l-ați băgat,De păzit bujorul și rețeta.Era vorba că doar va apăra,Și va fi foarte manierat.Piticul din grădină pândește casa,Sub geamul meu tot se plimbă.Sute se arată, când el va semnala,Și stolul mârșav de pitici … Citește mai mult
M-a rugat: să rămân. Totuși am plecat.În mine o bucată de cer a lăsat.L-am întins și-unde m-a dus drumul, din pământde acasă, în el am frământat Pământ.L-am populat cu peisaje, obraze,cu stele, ochi de mânzi, însetate,serile crez, vise binecuvântau,mă legănând, sângele îmi luau,și-am readus globul scârțâind, în fine,îl rotesc, îl răsucesc: pentru lucire,să vadă mama.. … Citește mai mult
N-am pace, nici viciu,mă trosnesc în lințoliu;al corpului tortură -:m-a distrus, perfectându-mă.Câinii Luna latră:îmi vor gâtul, pomană,mă mușcă tare, să scâncesc,surâd – iar ei scâncesc;cu sublimă grandoarevăd propria devorare.
Ne-am amestecat iar cu animalele,și palmele noastre întinse spre tineprin cuiele averselor le străpungi, Doamne,și furtunile tale sunt otrăvite,și vizitele tale sunt cu sulf și cu camfor.Stăm pironiți aici, de cuiele tale reci,stăm sculați în picioare,stăm spre a ta proslăvire.Și se varsă-n abisapele tale prin ferestrele privirilor noastre,curg în șiroaiepe câmpiile copilăriei imploratoare,pe mânjii cu … Citește mai mult