Musai să trăim, nu-i așa, frumusețe!
Pe frânghie fâlfâie cămașa.
Aerul din jur trosnește:
Ne cresc copiii.
Azi-mâine ei ne scriu și noul canon;
Îngheață cămașa afară.
Ea îmi face din mână –
Am fost ce am fost
Într-o epocă flecară
Bătător la mașină.
Musai să trăim, nu-i așa frumusețe,
Aspră e cămașa iernii.
Aerul din jur trosnește.
Ne cresc copiii.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a importanței vieții de familie. Vorbește despre creșterea copiilor și despre cum ei vor schimba lumea, în timp ce ne amintim de trecut.