Eusebiu Camilar – Versuri.pro

Dansul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mirat din somn urcat-am ca din adânc abis:
Vuise tamburina afară sau în vis?
Te-acoperise ploaia în șaluri străvezii?
Zăream la glezne, prinse, inele aurii.
Și brâul plin de astre ți l-am zărit deodată,
Când fulgerul o clipă sub geam a luminat!
Din tamburine stinse ca picurii sunai.
Era târzie noaptea și-n ritmul lor dansai!
Se deslușeau doar astre pe brâul auriu,
Și cum se mlădiază mijlocul străveziu,
Inelele de aur la glezne luminând
Necontenita fugă a pașilor, crescând.
Când fulgera arare, vedeam sub ochii mei
Tipsia aurie a unei Salomei,
Apoi cu cât tipsia în dans se-nvârtejea,
Mai tare Salomeea râdea, cumplit râdea.
O, prea curând și dansul și noaptea se trecu,
Și nu știu dacă ploaia o fi dansat, ori tu.

Ulciorul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Rămâi să mai ciocnim o cupă
La hanul vechi de pe coclauri,
Căci pentru vin și pentru tine
Mai am în sân trei pumni de aur.

Rămâi să-nmormântăm tristețea
Și setea fără de-alinare
Cu vinul negru de la hanul
Din valea umbrelor fugare.

Știi tu, frumoaso, că ulciorul
Din care bei înfrigurată
E făurit din taina sfântă,
Din taina unui trup de fată?

L-a făurit cândva olarul
Cel inspirat de duhul rău,
Din taina unui trup de fată
Frumos și cald ca trupul tău.

Înmiresmează-te, frumoaso,
Ca pe-un altar de mirodenii,
Cât zarea-i plină de albastru
Și lumea plină-i de vedenii.

Și-atât cât drumurile vieții
Mai au pe margini bucurii,
Căci mâine în zadar vei bate
La porți de suflete pustii.

Iubește-mă acum căci anii
Nebănuiți vor pune frâu,
Iar clipele iubirii noastre
Se scurg ca undele pe râu.

Ca mâine-om putrezi-n morminte,
Uitați, nepomeniți de nimeni,
Ca mâine vor veni olarii
Să fure lut din țintirime.

Iar trupul tău, care mi-e astăzi
Cel mai iubit dintre limanuri,
Va fi un biet ulcior din care
Vor bea drumeții pe la hanuri.

Nourul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Neguri sure lunecă pe zare
Sciții vin în șiruri lungi de care.
Noaptea în câmpia lor cerească
Își dejugă vitele să pască.
Și le-njugă iarăși cărăușii
Pe la răsăritul găinușii.
N-am avut aici nici car, nici boi.
Când veți cere cerurilor ploi,
Nour sur voi trece pe la voi.
Peste sat voi poposi curând
Câinii, noaptea, să-i aud lătrând,
Clopotele să le-aud sunând.
Mă voi coborî peste păduri
Să v-aud mânia din securi.
Printre culmi îmi voi târî spinarea
Voi veți spune: vine-ntunecarea.

Cântec Pentru Thalia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Închină-te la fluvii liniștite
în cari se scaldă porumbițele;
salută, surâzând, Troițele
cu brațe-n așteptare, înlemnite.
Pe-aracii lor îndreaptă Vițele
căzute-n drumul carelor grăbite,
aruncă-ți salba gloatei oftigite
ca-n anii spulberați Domnițele.
Chemărilor pustii răspunde-le;
fii răsărit de soare-n undele
curgând spre delta Sfintei-Sâmbete.
Să lași în urma ta ca îngerii,
în trecerea prin Valea Plângerii,
în loc de lacrimi, flori și zâmbete.

Somnul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Demult cocorii nopții prin cer s-aud vâslind,
Să ne lăsăm în voia luntrașului, zâmbind.
E mai umbros pământul și-i cerul mai umbros.
Îndată vom pătrunde pe-un fluviu mătăsos.
Și timpu-n vremea asta tăcut la prag va sta.
Hai, umple-i tu ulciorul cu vin, cu mâna ta.
Și-o să se mire timpul cum tot răsar, ușor,
Luceferii de seară din vinul din ulcior.
Iar noi în vremea asta va fi să coborâm
Pe-un fluviu de mătase, spre celălalt tărâm.
Umbros va fi pământul, și cerul mai umbros.
Pluti-vom mai departe pe fluviul mătăsos.
Iar timpul tot ulciorul să-l bea, și mai profund,
Pân’ vor rămâne numai luceferii pe fund.

Doamne, Sunt Singur

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Doamne, sunt singur. Auzi-mă.
Focurile toate s-au trecut.
Trâmbițele-nalte, zadarnic
răsună pe ziduri de lut.
Nu se mai roagă la izvoarele soarelui
căprioarele, iezii mărunți;
încremeniți, ghemuiți, încleștați,
ciobanii dorm acoperiți de munți.
Chemându-te din slăvi în chiote,
în fulgerări de coase și pumnale,
atâtea rânduri de flăcăi și ierburi
au strălucit în țarinile tale –
și ți-au văzut în ploile înalte
picioarele de-argint cum strălucesc.
Flăcăi și ierburi putrezesc prin țarini
și alți flăcăi și ierburi cresc.
Doamne, sunt singur. Auzi-mă.
Focurile toate s-au trecut.
Trâmbițele-nalte, zadarnic,
răsună pe ziduri de lut.
Uneori se aud morile adâncului
măcinând pe sub munți, pe sub stânci;
sub uriașe turle de cremene
uneori s-aud buciume-adânci.
În zarea de cânepă vânătă
s-au dus verii mei, frații mei.
Ciobani străvechi mă așteaptă
de mult, să mă culc între ei.

Rugăciune

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cum să nu umblu trist prin grădini?
Din coastele tatei cresc rădăcini.
Din inima lui ierburi multe-au crescut,
S-au înălțat, străvezii, și-au căzut.
Printre amurguri cânt și cosesc.
Sub care iarbă o să-l găsesc?
Mai multă rouă… Doamne, te-ndură,
Să-i înflorească trifoiul pe gură.
Toate aceste minuni împlinește-le,
Că el te-ar lăuda pentru toate:
Dar gura lui s-o deschidă nu poate
Nici pumnul, nici toporul, nici cleștele.
Butuci. Ierburi umede. Crini.
Cerșetori cu împărații vecini.
Fructe în pârg. Rădăcini.
Cine n-are părinți prin grădini?

Luntrea Aurie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Dar nopțile acestea, frumoaso, cum de sunt,
Atât de diafane, din cer până-n pământ?.
Pădurile par alge înalte-n clătinări..
Noi ne plimbăm alături pe fundul unei mări.
Lucirile acestea de sus, vor fi fiind
Sau astre, sau meduze prin adâncimi plutind..
De-aseară se zărește, cu cârma spre Apus,
O luntre aurie, deasupra noastră, sus..
Așa ne urmărește de-aseară, pe-amândoi:
Stă drept deasupra noastră când ne oprim și noi!.
O, poate că din luntrea ce ne țintește-așa
Într-un târziu, o scară de raze s-o lăsa,.
Și dacă tu vroi-vei, ne vom sui. Apoi,
Cu luntrea aurie vom asfinți și noi.

Blazonul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mărturisesc, să afle ai mei nepoți măcar:
Mi-au fost blazon opinca și bâta de văcar,
Și mi-a aprins elanul spre-al artelor temei,
Natura udeșteană, în amfiteatrul ei:
Am învățat ce-i ritmul în sacadat alai,
când tropoteau pe prunduri nepotoliții cai;
De la furtuni cu aprig, uluitor duium,
Am învățat ce-i setea avântului la drum.
Simțeam cum gingășie se pune în cuvânt,
când ierburile zvelte se legănau în vânt,
Și cum eternitatea încape într-un vers,
Prin rouă, când reflectă întregul univers….
La mine-n sat, în Balta Ciurariului, și-acum
Mă mai așteaptă caii în adâncimi de fum.

Sonetul Pelerinului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

De unde vii cu sufletu-ntristat
Și unde mergi pe-aceste căi deșarte?
Ce glas te strigă, în pustiu, departe,
Drumeț de fericire însetat?
Oprește-te copil bătut de soarte,
Lângă izvorul binecuvântat.
Căci bunul Crist, sublimul împărat,
Te va trezi din tină și din moarte.
Înalță-te cu fruntea sus, spre soare,
O, pelerin călăuzit de astre.
Ale iubirii boabe roditoare.
Le seamănă pe gliile sihastre
Și-n sufletul pustiu o să-ți coboare
Împărăția slăvilor albastre!