Epoch – Versuri.pro

Yahiko

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

O să trec peste toate ca prin metal forjat,
e un coșmar sotto, tre’ să trag ca un psihopat.
Sătul să trec neobservat, să am stări de căcat,
să cedez nervos plângând, da’ las’ că-s împăcat.
Mă zbat să fac să fie bine și dau de dificultăți,
ce-mi fut planurile big time până devin nulități.
Și crudități de minți mă mint,
până-mi dau seama ce gânduri suicidale răsfăț.
Cred c-așa m-am învățat și din asta învăț,
cumva sătul că nu primesc când dau din mine bucăți.
Când dau din mine tot ce am pentru ceva mai bun,
pe viitor, că acum n-aștept decât momentul oportun.
Când toată lumea are așteptări și atâtea cerințe,
momente și suferințe, opinii-n diverse privințe.
Viața mă scoate mereu la interval
și tot ce pot să fac e să tac sau s-atac verbal.
Fumez pachete-ntregi să-mi consum dracii,
când babacii vor să mănânce căcat ca ortacii.
Când îmi vine să-mi bag pula-n morții lor lejer,
și nu știu de unde căcat mai am să pot să ofer.
Că dacă trec prin greu, brusc sunt singur,
și-nfrunt atent fiecare situație-ntr-un ciclu dur,
de necazuri care se repetă sub o altă formă,
când lucrez la propria persoană indiferent de normă.
Sau câți bani iau muncind, câți pierd trăind,
câte ascund zâmbind, sau câte îndur suferind.
Sau devenind ceva ce n-o să suport în oglindă,
când visul meu de o viață are puțin și se perindă.
Nu poți contempla ce sunt, că n-ai atâta cap,
chit că m-am rezumat să-l folosesc la hip hop.
Că m-am izolat de la sine și am pierdut destul,
încât să-mi dau seama că a pierde nu-i prea cool.
Și sar gen recul când bag pula-n ele reguli,
vrei să fii animal de top, tre’ să domini regnul.
Da’ mulți te țin în lesă, de frică, să nu te ridici,
și când vor să te-ngroape-ți zic că n-are rost să te complici.
Stai liniștit, nu-s nemuritor, plec și eu,
la un moment dat, când devine mult prea greu,
să mai fac față la tot și mă duc unde mi-e locul,
degeaba te mai cuprinde frica și șocul.
Am înțeles de mult jocul, dar joc în continuare,
să-ți arăt că sunt în stare și când mă ridic pe picioare.
Ia loc, schimb eu regulile-n joc,
o să-ți dorești să m-asculți dar n-o să m-auzi deloc.
O să-ți dorești să mă vezi, dar vor rămâne doar imagini,
o să vrei să mă mai vezi gândind, să mai scriu pagini.
O să vrei să fac glume proaste, dar liniștea ne divide,
când absența mea-ți arată că singurătatea ucide.
Când o să vezi că ai un gol ce-a rămas neumplut,
când o să simți că ce-a fost bine a rămas în trecut.
Când o să vezi ce-am făcut și o să-ți amintești de mine,
dar e ok, mai tot timpul am simțit că-s pierdut.
Că tot timpul lumea cere și tot dau cât pot,
nu știu de unde mai pot să scot, devin ca un robot,
setat să fac profit și să încânt de parcă știu tot,
cum să mă comport, cum să vorbesc, sotto nu pot.
Tu nu-nțelegi că mintea mă omoară-ncet dar sigur,
e rece-n iad și n-ai cum să suporți tu frigul.
De-asta-s eu aici și crede-mă că mă duc primul,
trec minute, tu ține cont că știu când vine timpul.

Coșmaruri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nu știu ce înțelegi tu prin refuzul la supunere
Vezi că n-ai pic de flow ca România fără Dunăre
Distrugere, asta caută toți, e rupere
Nimeni nu-și asumă simțul de răspundere.
Vrei răspunsuri, caută-le la locul potrivit
Și nu te da rănit, cineva tot te-ar fi găsit
Inteligenta intră-n deficit implicit
Ești fericit conștient că vei fi nimicit?.
Dai dovadă de prostie fără număr ca maneliștii
E o plăcere să zici ce fac eu ca securiștii
Te uiti la mine lung de parcă-s drum întins știi
Da nu spui nimic și te consumi ca masochiștii.
Unii fac chestia asta doar de foame
Alții se chinuie să explice ceva unor oameni
Mulți trăiesc drame, tineri și neliniștiți
Acaparați de un sistem ce îi ține nefericiți.
–
Pun punctul pe i, de parcă n-am căciulă
Zic cea mai dulce vorbă, și anume „mă doare-n p***”
Așa că să fiu în pas cu moda și cu lumea
Un impuls senzorial care-mi întunecă viziunea.
Muzica mă ține viu, îmi întărește pulsul,
Plus că am nevoie de adrenalină ca să țin discursul
Să-mi găsesc cursul, ca la lucrători comerciali
În societate toți îs oameni, da’ eu sunt animal.
Paradoxal, cert e că am nevoie de stimuli reali
Să revendic rațiunea furată de oameni normali
Mă simt uitat de mult ca antichitatea-n cărți
Am învățat să nu-mi pese și dau iubire din părți.
Unde aș putea să-nvăț să mă reconstruiesc
Că trăiesc să cresc și apoi mor, ce dovedesc?
Că am fost identic cu ceilalți? Înnebunesc
Nu e firesc, ori stau și îndur, ori o tulesc.
–
Tre’ să mă pregătesc, câte vise zdrobesc
Doar ca să renunț la ce cred eu că iubesc?
Multe, iar asta nu schimbă nimic din păcate
Rămân singur pe lume cu speranțe abandonate.
Cred că încep să uit ce-am fost și ce-a trecut
Rămân tăcut, simt că parcă totul e pierdut
Mă uit în oglindă, văd un individ nepriceput
L-aș da dispărut, măcar de s-ar întoarce în trecut..
Dar poate că la un moment dat dau de noroc
Și vine fericirea peste mine ca o undă de șoc
Viața se transformă în cel mai frumos joc
Și sentimentele mele vor fi puse iar la loc.
Dar nu cred în prostii de genul, e improbabil
Ca o revenire la viață după moarte, irealizabil
E impromptu, indiferent ce spui tu, caută rostu
N-o face pe prostu, altfel chiar viața ți-e costu’

Freestyle Pe Average

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Dau ultimu’ shot la cap la mine-n dormitor,
Și stau pe silențios ca un amortizor.
Nu-i pocneală dacă nu ești jucător major,
Și vin după ce-i al meu la modu’ dă-mi banii, por favor.
Mi-asum și riscuri, e zona de discomfort, yo,
Rapperii se cred sportivi și au nevoie de cardio.
Aleargă la maraton, doar c-am fost deja acolo,
Nici de dai ca Barry Allen n-o să ai carieră solo.
Nici să devii ilicit, de te-ngheață-n carbonit,
Ce mișcare ai pornit, stai că fanii au adormit.
Scriu o piesă, am găsit, vai ce dumă mi-a venit!
O să-nregistrez din nou fiindc-am pronunțat tâmpit.
Aduc muntele la mine, să-mi dau sufletu’ pe Athos,
Pân te bat într-un război al infinitului ca Thanos.
Tot vorbeam de alergat, dacă o s-apuci măcar,
Sau te prinde viitoru’ din urmă ca Savitar!.
Mult peste viteza luminii, mă vezi în plan terestru,
Și m-am dedublat astral, cred că sunt extraterestru!
Vin, dintr-o galaxie-ndepărtată, vezi tu?
Și te invadez ca vestu, scap o bombă, vezi? Boom!.
Generația mai veche nu vrea să paseze torța,
Fii tu micul padawan și te fac eu una cu forța.
Atunci când o aplic te stric și nu-ți explic nimic,
Devin tehnic, epic, te pic și uite, te-am băgat în dric!

Regele Leu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Am ajuns singur, opresc în zona polară
Știind că o să văd răsăritul pentru ultima oară
Lumea urăște, acum îmi este inferioară
Nu mai am motive să mai vărs vreo lacrimă amară
Urc pe o scară, mă duce spre alt univers
Celebrez viața din fericire, nu din interes
Contez pe tot ce-am învățat să supraviețuiesc
Conștient că vine timpul când și eu îmbătrânesc
Din cauza societății iarăși mă îmbolnăvesc
Îmi doresc să reușesc să mă salvez, să dovedesc
Că destinul e ceresc, și cerșesc puțină milă
E destinul condamnării la o sentință umilă
Progresul e determinat de faptele din vise
Rămân încă nescrise, uneori și nedescrise.
Toți în culise, observându-mi decadența
Dumnezeu mă ajută iarăși și atunci Îi simt Prezența
Spiritul și esența, graiul, interferența
Îmi cunoaște povestea, deși e rară tangența
Epoch cunoaște situația, știu că inteligența
Naște mulți maniaci de când crește carența

Headscrew

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Strofa I:
Am idei ce-au spart candelabru’,
În întuneric, mort și palid ca un cadavru,
Asta-i mișcare sau kinetoterapie?
Vad nesimțiți cu nervi ca o criză de isterie.
Trec peste, fie, le trec pe file,
Trec șpe zile și-s pe linie gen 8 mile,
N-am calmant, parcă duc lipsă de pastile,
Gusturi proaste, hai să scap și de papile.
Sătul de minți labile, îmi caut pacea,
Acea liniște ce stă ca pe ace,
Îmi car crucea și lancea, fără harcea parcea,
Nebunia-i standard la ce gânduri vorace am.
Mușcă vicios, ca un bullterier,
Pân’ ai lipsă de calciu, ca omu’ de fier,
Îngeru păzitor stă de pază ca un magna guard,
Magnat mângâie la gard, da-s fiu de bastard.
Asa-mi permit să-mi fac iluzii,
Scap de confuzii, fac contuzii, bag perfuzii,
Da’ obtuzii speră să mă anihileze,
Plini de b****i, așa că poa’ să se gazeze.
Nu-mi caut motivul pentru existență,
Indiferent că-s mereu dominat de indiferență,
Mi-e indiferent, poa’ să se-ntample orice,
Orice film prost are un final precoce.

Refren [x2]:
Da’ pun sare pe rană, nu operez,
Chit că toate-s opere ce le contemplez,
Contestez modest tot ce procesez,
Până-mi găsesc finalul și mă deconectez.

Strofa II:
E beznă-n cartier, pe străzi tenebre,
Și mă calcă pe nervi până calc pe zebre,
Oricum eram în trecere, eram pe verde,
Visam să supraviețuiesc când totul se pierde.
Lipsă de-ncredere substanțial de mare,
Sentimentele-s niște entități bizare,
Conflicte interioare, port războaie apocaliptice,
Un pas în față spre exterminare.
Umblu bezmetic, ce caut, nu știu,
Caut frenetic ca din pușcă, așa-i pustiu’,
În rest doar pustiu, îmi iau numele-n deșert,
Așteptând minuni într-un ritm mai alert.
Deci, bun venit în casa groazei, yah
Panicat ca vin din umbră după tine ca Maitreiya,
Tu încă te joci cu prințesele ca Leia,
Eu-s inamicu’ și maestru’ tău ca Traya.
A patra dimensiune și-s tot în lumea a treia,
Îmi țin companie-n studio ca Treyarch,
Doar că nu-ndeplinesc condiția de geniu,
E de sezon, da’ mai fac rap un deceniu.
Sau pot să mă mint cu asta și cu asta basta,
Parăsesc casa, casta și-mi fac capu’ pastă,
Ca pixu’ scrie din capu’ meu ca tasta,
Îs atât de rece-ncât o caut pe alaska.

Refren [x2]

Eru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Intro: There are many types of monsters in this world. Monsters who will not show themselves and who cause trouble. Monsters who devour dreams, and.. monsters who always tell lies. Lying monsters are a real nuisance, they are much more cunning than other monsters.

Strofa:
Ce-am făcut și ce-am primit,
e doar o consecință a felului în care m-am simțit.
Dac-ai zice că, sigur ceva am pățit, m-ai nimerit,
dar zi mersi că între timp nu ne-am și împrietenit.
Nu presupune ce nu știi, ce nu cunoști
c-ai să cazi în aceeași capcană ca mulți alți proști
mai bine mă lași în pace, că-s Hiroshima și Nagasaki
și-ncă-mi face capu’ de parc-ar fi un narutomaki
dau de gândit ca un overthinker la psiholog,
legat de trecut, viitor – rebut? reguli? ok, mă rog…
noiembrie ’92, viața mea nu-i la fel, okay?
da-nseamnă mult ca pentru Julian Gregory Day.
Notezi data-n calendar, man, revenind la karma
uneori se bagă pe sub pielea ta atât de șarmant.
Și te lasă cu însemne de parc-ar fi tatuaj,
pân’ te vezi în ochii lumii pastilat ca Big Pharma.
Muzica nu naște monștri, mi-a dat naștere doar mie,
ca să-mi țină ura vie și ca să fie cât pentru o mie.
Așa făclie să ardă de parcă ar fi furnal,
și tu mă-ntrebi „ce ți-o arzi așa, că nu ne știm formal?”
Jurnal, așa voiam eu să numesc hip hopu’
dar unii nu scriu pentru suflet, ci doar să-ți rupă capu’.
Total avid de simțuri, crezând că-s și lucid,
la ultima suflare îmi iau timpul și-l ucid.
Cade noaptea peste mine, iar mă văd acasă singur,
și mi-am zis c-așa va fi, iar o să cedez, desigur.
Poate că om am fost eșec, pe asta nu mai insist,
dar dacă viața naște monștri, eu mă bucur că exist.

OUTRO: If I were to encounter such a monster, I would likely be eaten by it. Because in truth – I am that monster.

Sânge

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

N-am cum să exprim durere, asta se cere
N-am pic de avere, lumea-i plină de hahalere
Indiferent dacă-s pan’ cartiere sau șantiere
Trădătorii citesc bar cu bar printre bariere.
În infern ca Alighieri vere, nu caut caractere
Caut o lume mai bună printre condiții mizere
Nu să fiu ghimpe-n coasta tuturor de plăcere
Sângele curge-n continuare, vă zic, la revedere.
Stai, că nu am terminat, iară pierdut în tăcere
Am învățat că trădarea e cea mai cruntă durere
Apelez la respingere, tu te bucuri de savoare
Oare cât ia să conștientizezi că te și doare?.
N-ai crezut până acum, acum crezi în continuare
Dacă zici că nu mai iei nimic, de la cel ce n-are
Hai șmenare, să te văd cum mai ești în gură tare
Că murim și curge sânge de la atâta trădare.
[Refren] x2
M-ai făcut pe la spate, acum o zic pe față
Ia și învață, ca pe cea mai mare povată
Și-ți mai zic încă o dată, și o zic în gură mare
Eu nu îți mai dau nimic, nu accept nici o trădare.
Ia oglinda lângă tine și deosebește-te
Trezește-te și vezi ce faci man, oprește-te
Nu e nimic românește, nu vorbi prostește
De parcă le-ai știi pe toate, parc-ai fi Oreste.
Vezi de ce se-ntâmplă numai tragedii,
Și nu mă refer la iubiri de care mai zic MC
Între muzică și om, între fete și băieți
Zic, murim câte un pic apoi dispăreți.
Vreau să înțeleg și de ce trădarea-i ușoară
O scăpare după care toată lumea se omoară
Sufăr acum aici pentru ultima oară
C-am umplut un ocean întreg cu o lacrimă amară.
Deci, situația-i clară precum prognozele
L***i își dau mâna-n timp ce ling mimozele
Pe alții îi vezi mai aprinși la față ca veiozele
Trădează să-și ia lovele să-și cumpere dozele.

Gyp Rosetti

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Faza vine cam așa, e destul de tragicomică,
Țin încărcătura-n mine ca o bombă atomică,
Uită-te cum explodez de nervi ca Alderaan,
Când toți mănâncă tot ce zboară ca-n Ramadan.
Restu-i istorie, restu-i cancan,
Am ales să joc șpânzurătoarea când puteam să joc fazan,
Nu respect la literă, reacționez spontan,
Că nu-s în toate facultățile, da-s propriul decan.
Eu n-am salvare neapărat, ca Raed Arafat,
N-am clacat, nevindecat, ca un virus depistat,
Intru-n pielea ta, mă instalez imediat,
Dezintegrat treptat, ca un bloc din beton armat.
Te prăbușești, ai aterizat forțat,
Deshidratat, că atunci ești total fumat,
Devii mental malformat, la mal format,
După ce te-ai înecat și tu sătul de înotat.
Sunt un paradox viu în orice stare,
Ca și când te-mbeți cu apă chioară la dezalcoolizare,
Totul ia amploare, determinat să scriu bare,
Ca la-ncarcerare-n ocazii „in carcer”, rare.
Repetitiv, prea puțin productiv,
Ca un meci amical la egal, momentul decisiv,
Recursiv, redau totul în mod ostentativ,
Ca Statul Islamic invadând până și Tel Aviv.
Stai puțin, că-s reticent la sentimente,
Nu mă prind tente de dat sfaturi ca Elekes Levente,
De fapt nu mă importă despre vedete,
Că nu văd decât niște pești cu tarfe bete.
Eu mi-am făcut mutarea și am devenit nebun,
Ei se cred pioni, da’ nu-s sănătoși tun,
Tu nu mă poți opri din ce-mi impun,
Am garanția că doar mort mă mai binedispun.

7 Habits

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Decartez cuvinte pan’ piere cheful de scris,
dis de dimineața special să dau un diss,
[parcă-i un vis], ca viața-n general, ce trist,
să faci rău de la prea multe traume ca fisk.
Viața ta-i alandala, ala bala portocala,
toți se văd rapperi zmei care ridică sala,
până se văd sacrificați ca-n uppsala,
[morala] – nu-ncerca să fii mai p***y ca nala.
[midas bate cinciu], nu poți sparge clinchu’
dac-aveam gură de aur rapu’ nu mai era viciu.
Încă schimb era pe terra, canibal ca frank manera,
e un cerc vicios în care am emis sfera.
Iau totu’ super personal ca gyp rosetti,
e un joc de pro, [headshot!], spune-mi aimetti.
Pune ținta, [trage], mintea încă-mi rage,
când revad secvențe ce-au trecut și n-am ce face.
–
Intolerant, cu gândul la ce-am de tolerat,
tentat de draci, să le fac pe plac ca un posedat.
Cam dezorientat, ca pământul, bipolar,
înțepat la 4 ace, stau la locu’ meu gen sedentar.
Zguduit de temeri clar, vrând să dispar,
mă las treptat consumat de timp ca un ceasornicar.
Sub pământ ca-n furnicar, ce folos să ne compari?
Mă gândesc la trecut și ascult the chronic iar.
‘S naufragiat acuzat de plagiat,
îmi vars nervii până par demonizat,
nu-s intelectual dotat, doar sabotat,
vars ideile pe stradă ca un cap retezat.
Fac ce mă taie, cât timp am aer,
îmi fac execuția publică gen budd dwyer.
Harakiri la o simplă apăsare de buton,
sau îți dau avioane-n mox ca un portavion.
–
Tre’ doar să fiu oportun, rămân cu ce adun,
tot mai des am boala p-ăștia sănătoși tun.
Gata să mă răzbun și îmi iau rămas bun,
c-am ajuns clar nebun ca după un shop bun.
E de-nțeles de ce aștept sfârșitu’
mai citește printre rânduri dacă tot îți place beatu.
sau ascultă-mă cum știi tu, pune-i și titlu,
eu prefer să vars un strop de adevăr ca mitu’.
Nu-i d-aia cu feeling, e de umplutură,
de la prima mușcătură, salivezi pe tastatură,
și d-asta-ndură sufletu’ otrava gen cianură,
ce-am? ură – și vorbe de dulce ca glazura.
Destul că am crescut deja sătul de rap,
probleme-ncep să stea fix ca un pistol la cap.
Determinat să scap, până găsești ieșirea
ești ca stevie wonder la lumină, pierdut cu privirea.

Midas

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Fii atent ce-ți zic, dau „cremenal” ca Piersic,
Pier sick, ce scandalos, ca-n Micul Mexic,
Fac abuz de lexic, la ce text stric,
Toți ascultătorii zic că-s ca un Cedry2k dislexic.
N-am habar dacă am har (nah,)
Dar de cum apar clar tre’ s-o dau blană ca Hanharr,
Exilat în tartar cu Jar Jar Binks,
Ai putea să-ți vezi de treabă „messa thinks”.
De fel șacal banal, adus de noul val,
Zdrențe ce se bat, doar cu haine de scandal,
Demențial! Ca un evadat de la Socola,
Mai agitat ca Enola după 3 cafele și o cola.
Cine scapă bombe? Naga-suck-it (Nagasaki),
Finalu-i exploziv, te dai hero-și-ma (Hiroshima) sapi,
Chit că n-am făcut nimic rău, asta-n perspectivă
Și te dai bine pe lângă, chit că ești împotrivă.
[x2]
Da-s ipocriți mii și-s sătul să repet,
Că-s sătul de teorii, sper la bine concret.
Tăcerea-i de aur, oricum nu-i un secret,
Că Midas bate palma și te las amanet.
Am destule idei, se plimbă prin minte,
Totul pare literal, mă pierd printre cuvinte,
Iad constant, cică-i haosul existenței
Și-s des prins în lacunele inadvertenței.
Cică așa-i aic, eu-s pământean netrebnic,
Part time etic, parțial patetic, permanent sceptic
Și nu prea am nevoie să-mi dai crezare,
Cezarului îi dai ce n-are? Dator din întâmplare?
Mai pune-ți pofta-n cui, ca la cinare,
Vrei bani și canci, care? Dai în gropi, ca la asfaltare.
Eram un puști cu un suflet malac tare,
Sau așa credeam, de la atâta depravare.
Sau regrete ce le port, încercând se pare,
Să-mi îngrop norocul ca un proiect fără finanțare.
Ghidat de repere ce-au stopat orice încercare,
De a nu bate pasul pe loc la fiecare mutare.
[x2]
Că-s ipocriți mii și-s sătul să repet,
Că-s sătul de teorii, sper la bine concret.
Tăcerea-i de aur, oricum nu-i un secret,
Că Midas bate palma și te las amanet.