Strofa I:
Am idei ce-au spart candelabru’,
În întuneric, mort și palid ca un cadavru,
Asta-i mișcare sau kinetoterapie?
Vad nesimțiți cu nervi ca o criză de isterie.
Trec peste, fie, le trec pe file,
Trec șpe zile și-s pe linie gen 8 mile,
N-am calmant, parcă duc lipsă de pastile,
Gusturi proaste, hai să scap și de papile.
Sătul de minți labile, îmi caut pacea,
Acea liniște ce stă ca pe ace,
Îmi car crucea și lancea, fără harcea parcea,
Nebunia-i standard la ce gânduri vorace am.
Mușcă vicios, ca un bullterier,
Pân’ ai lipsă de calciu, ca omu’ de fier,
Îngeru păzitor stă de pază ca un magna guard,
Magnat mângâie la gard, da-s fiu de bastard.
Asa-mi permit să-mi fac iluzii,
Scap de confuzii, fac contuzii, bag perfuzii,
Da’ obtuzii speră să mă anihileze,
Plini de b****i, așa că poa’ să se gazeze.
Nu-mi caut motivul pentru existență,
Indiferent că-s mereu dominat de indiferență,
Mi-e indiferent, poa’ să se-ntample orice,
Orice film prost are un final precoce.
Refren [x2]:
Da’ pun sare pe rană, nu operez,
Chit că toate-s opere ce le contemplez,
Contestez modest tot ce procesez,
Până-mi găsesc finalul și mă deconectez.
Strofa II:
E beznă-n cartier, pe străzi tenebre,
Și mă calcă pe nervi până calc pe zebre,
Oricum eram în trecere, eram pe verde,
Visam să supraviețuiesc când totul se pierde.
Lipsă de-ncredere substanțial de mare,
Sentimentele-s niște entități bizare,
Conflicte interioare, port războaie apocaliptice,
Un pas în față spre exterminare.
Umblu bezmetic, ce caut, nu știu,
Caut frenetic ca din pușcă, așa-i pustiu’,
În rest doar pustiu, îmi iau numele-n deșert,
Așteptând minuni într-un ritm mai alert.
Deci, bun venit în casa groazei, yah
Panicat ca vin din umbră după tine ca Maitreiya,
Tu încă te joci cu prințesele ca Leia,
Eu-s inamicu’ și maestru’ tău ca Traya.
A patra dimensiune și-s tot în lumea a treia,
Îmi țin companie-n studio ca Treyarch,
Doar că nu-ndeplinesc condiția de geniu,
E de sezon, da’ mai fac rap un deceniu.
Sau pot să mă mint cu asta și cu asta basta,
Parăsesc casa, casta și-mi fac capu’ pastă,
Ca pixu’ scrie din capu’ meu ca tasta,
Îs atât de rece-ncât o caut pe alaska.
Refren [x2]
Sensul versurilor
Piesa exprimă o luptă interioară intensă, o stare de indiferență față de lume și o dorință de supraviețuire într-un mediu ostil. Artistul explorează teme legate de nebunie, iluzii și conflicte interioare, căutând un sens într-o existență dominată de incertitudine.