Decartez cuvinte pan’ piere cheful de scris,
dis de dimineața special să dau un diss,
[parcă-i un vis], ca viața-n general, ce trist,
să faci rău de la prea multe traume ca fisk.
Viața ta-i alandala, ala bala portocala,
toți se văd rapperi zmei care ridică sala,
până se văd sacrificați ca-n uppsala,
[morala] – nu-ncerca să fii mai p***y ca nala.
[midas bate cinciu], nu poți sparge clinchu’
dac-aveam gură de aur rapu’ nu mai era viciu.
Încă schimb era pe terra, canibal ca frank manera,
e un cerc vicios în care am emis sfera.
Iau totu’ super personal ca gyp rosetti,
e un joc de pro, [headshot!], spune-mi aimetti.
Pune ținta, [trage], mintea încă-mi rage,
când revad secvențe ce-au trecut și n-am ce face.
–
Intolerant, cu gândul la ce-am de tolerat,
tentat de draci, să le fac pe plac ca un posedat.
Cam dezorientat, ca pământul, bipolar,
înțepat la 4 ace, stau la locu’ meu gen sedentar.
Zguduit de temeri clar, vrând să dispar,
mă las treptat consumat de timp ca un ceasornicar.
Sub pământ ca-n furnicar, ce folos să ne compari?
Mă gândesc la trecut și ascult the chronic iar.
‘S naufragiat acuzat de plagiat,
îmi vars nervii până par demonizat,
nu-s intelectual dotat, doar sabotat,
vars ideile pe stradă ca un cap retezat.
Fac ce mă taie, cât timp am aer,
îmi fac execuția publică gen budd dwyer.
Harakiri la o simplă apăsare de buton,
sau îți dau avioane-n mox ca un portavion.
–
Tre’ doar să fiu oportun, rămân cu ce adun,
tot mai des am boala p-ăștia sănătoși tun.
Gata să mă răzbun și îmi iau rămas bun,
c-am ajuns clar nebun ca după un shop bun.
E de-nțeles de ce aștept sfârșitu’
mai citește printre rânduri dacă tot îți place beatu.
sau ascultă-mă cum știi tu, pune-i și titlu,
eu prefer să vars un strop de adevăr ca mitu’.
Nu-i d-aia cu feeling, e de umplutură,
de la prima mușcătură, salivezi pe tastatură,
și d-asta-ndură sufletu’ otrava gen cianură,
ce-am? ură – și vorbe de dulce ca glazura.
Destul că am crescut deja sătul de rap,
probleme-ncep să stea fix ca un pistol la cap.
Determinat să scap, până găsești ieșirea
ești ca stevie wonder la lumină, pierdut cu privirea.
Sensul versurilor
Piesa exprimă frustrarea și deziluzia artistului față de viață și societate. El se simte prins într-un cerc vicios, luptându-se cu propriile demoni și cu o lume care îl dezamăgește constant. Versurile sunt pline de metafore și critici la adresa superficialității și a falsității.