Versuri corectate și adnotate
Când pornești la luptăSfântă cu străinii,Pe un nu știu cineSă nu-l iei cu tine.Veșnic plin de sine,Acest nu știu cineO să dormiteze,O să te trădeze.O să-ți fure banul,Iar apoi te vinde,Să rămâi, sărmanul,Fără de merinde.Vorbă grea anume,Vorbă de ocară,O să-ți scoată-n lume,Când o fi să moară.Ci așa sunt unii –Suflet au de câineȚara și străbuniiVând … Citește mai mult
Un pic de bunătate, oameni buni,un picușor ușor-ușor de bunătate.E bunătateaăstei lumicoborâtoare din imensitate.Nenorocim, trăim și nu trăim.Pe muchie de cuțit pășim, pe lamă.Prăpastia ne-ademenește, dănțuim.Deșteptul râde, prostul ne aclamă.Nenorocim, trăim și nu trăim.Pitici, furnici și măscărici, noi toți.Și noaptea vine: rășinoasă noaptea vinecu vamă și cu teamă, și cu hoți,și cu ruine, Doamne Sfinte, … Citește mai mult
Nimic nu vrea să fiealtfel decât esteLucian Blaga.Blând se luminează.Firea se-nfioară.Pe oglinda apeilebăda coboară.Luna se topește.De argint cercelul.Blând, moldovenește,cântă turturelul.Rourată floarea.Iarbă rourată.Au trecut prin iarbăun băiat și-o fată.Au trecut de mână,au urcat în barcă.Blândă gelozieparcă mă încearcă.Soare Împărate,Doamne-Dumnezeie,raza ta de aurcând o să scânteie?Bate din aripă,clipă minunată.Și încep să cânteîngerii deodată.
De Grue pădurarulbaladă voi să spui.O dată-n vară Gruelăsă pădurea lui:venea din deal în valeprin vii și prin livezi,urmat întotdeaunade-o capră cu trei iezi. Venea în sat, ca omul,venea și nu venea:la Nistru, pe cărare,la Stânca se ducea;și negru ca o umbrăde demon, de tăun,se arunca în apeși înota nebun. Curgea agale răul,din străbunei curgea;și-n … Citește mai mult
Când i-a fost mai bine,când i-a fost mai rău,moldoveanul doinași-a cântat mereu.La un colț de masă,lângă omul drag,lângă pomul careînflorește-n prag.Ca o doină doina,ca un jurământ,ca o rugăciunepentru-acest pământ,ca o înviere,ca un imn în hram,ca un dor de Țară,ca un dor de Neam.Doină, tu, doinița,dacă nu erai,hăuleau străiniipe-un picior de plai.Le-ai ieșit în cale,la hotar … Citește mai mult
Eu trecutul nu mi-l vând,Chiar să nu am de mâncare,Eu cu el am fost și suntMoldovean de la născare.Moldovean și patriotAl acestui colț de glie,Cred în Ștefan Voievod,Om de-naltă omenie.În Ion Viteazul cred,Poreclit Ion Cumplitul,Cel cu inima de ied,Nevândutul, neturcitul.Eu trecutul nu mi-l vând,Bani de aur nu doresc;Orșiunde, orșicândȘtiu ca omul să muncesc.E trecutul tot … Citește mai mult
Aici departe, dumnezeiește,crescut din moartene-mu-ri-torluceafăr tânărlucefereștese dăruieșteve-ci-ilor. Lumina sfântă, lumina blândă,Și îngeri cântă, și pajuri zbor,și neagră pândăcuțit împlântă.Zeus cuvântămân-tu-itor. Aceeași teamă: portret în ramă.Un om de seamă?Un om de ghips?Măicuța-mamă,strigă-mă-cheamăultima vamă:apo-ca-lips.
Obida vine ca să treacă.De ce fugi, omule, de tine?Oare nimeni nu-i să te-nțeleagă,să te asculte, să te-aline?Sărată-i lacrima, ca marea,și mult amară, ca pelinul;de ce o-mpaci cu răzbunarea?De ce o tulburi greu cu vinul?De lumea mare fie-ți dorul,de frate și de codrul verde;chiar pasărea ce știe zborulde una singură se pierde!
Dacă nu-l vedea Poetul,de sub nori când răsărea,stea ca multe alte steleși Luceafărul era.Dar Poetul într-o searăl-a văzut și dinadinscu-a lui pană solitarăl-a ajuns și l-a atins.Dacă nu-l vedea PoetulDar eu știu: Măria saa venit pe-această lumeașteptat de-această stea.Steaua arde, arde, ardepeste secol și destin:șoaptă de eternitate,floare-amară de pelin.
Rezemat în cot, pe-o ranătolănește Buda-n templu:cap de aur, trup de aur.Artă moartă, te contemplu!Aoleu, mă doare văzul:un furnic, de nu știu când,scormonește-n ochiul Budei.Buda doarme lăcrimând!Of, mi-e milă! Of, mi-e jale!Aș sufla furnicul, darochiul Budei mă ținteșteprintre lacrimi, avatar.