Draghita Sebastian – Sfârșit

Neliniștit, nedumerit,Îmi dăruiesc inima dezamăgitmâinii întinse din oglindă.De azi chiar nu mai vreau să simt nimic,o să mă pierd în universul meu haotic,cu rațiunea să-mi ghideze orice acțiune.A fost frumos cât a durat, de ce să mint?..dar neputând să mai suporțitu m-ai lăsat aici, pierdut în timp,pierdut și dezlegat de toate,mergând târâș, julit pe coate.Nu … Citește mai mult

Draghita Sebastian – Alerg

Alerg călare p-un butoiSpre locul ce-l visez,Alerg nebun spre lucruri noiSau îmi imaginez?Alerg pe loc gândind la noi,Să sper nu mai cutez.Alerg și-acum gândind la voi,Vreau să vă spun un crez.Am alergat d-afară către mineȘi am ajuns la miez,Am alergat așa gândind că-i bine,Că dau d-un nou botez.Alerg din nou,Mă alerg în sine,Oare mă automarginalizez?Alerg … Citește mai mult

Draghita Sebastian – Începutul Haosului

E pentru prima oară când ascult,cufundată în liniștea unei camere.Orice sclipire și fiecare scâncet din pământ,după ce am plecat de lângă soare.Cu palmieri imaginari creați din plutele semețe,c-un obiect ce peste ani avea să mă învețe.Un parazit care sădește-n mine boala,tot el găsind câte-un răspuns prin mintea mea,la întrebările care mă macină, mă omoară.

Draghita Sebastian – De Ce?

Avem dorințe, avem și vise,Atâtea lucruri sunt promise.Avem speranțe… mă gândescNu sunt destule ce se-adeveresc.Avem o viață ce-și urmează cursulÎn funcție de cum ne pregătim discursulÎn care celorlalți le spuneamCe-avem de gând pe-această lume.Avem atâtea lucruri buneCe am putea să le oferim…Însă noi totuși ne ferimSă ne arătăm adevărata față,Să lăsăm loc pentru speranță.Cu gândul … Citește mai mult

Draghita Sebastian – Moarte

Hai să vorbim de moarteȘtim toți că n-o putem preziceE-un sentiment apartecând dimineața corpu-țiPoate să se ridice.O are fiecare-n parteȘi nimeni nu o schimbăȘi poți să-ți faci păreri deșartedar îți vezi sufletul pălind ușorchiar în oglindă.Și poate tu decaziSau poate te ridicisau poate simți că azicapul nu-l mai ridiciși c-o să pleci de-aiciȘi-o să te … Citește mai mult

Draghita Sebastian – Ceața

Înjur… priviri ciudate, reciÎn aerul suspect de cald din 3 noiembrieSunt singur pe-o grămadă mare de pietroaie,grămadă de rigoare, deci.Și parcă-mi pare răuȘi parcă-mi e scarbăDe ce-i în jurul meu,dar totuși mă amuză.Ciudat cum poți să pui pe viațăCel mai mare prețȘi în același timp să creziCă noi nu merităm să existămCăci prin prostia noastră … Citește mai mult