Versuri corectate și adnotate
Om ieșind din somn în refracția realului în ziua din nou agresivă;m-ați chemat voi, agenți ai bilanțului? iată în grădină sânge și pene smulse pe albul zăpezii, iată zborul de plumb al vulturului care-și face digestia-n aer, iată cursa de șoareci și spaima râncedăVânătoarea continuăOm ieșind dintr-o fantă de sub linia de plutire.Ușor aplecat.unduind ca … Citește mai mult
Întâi apăru Hamlet aristoteliculîn urma lui se ivi Yorick mai șters,Yorick venea cu stringenta logică a tenebrelorducând pe țeastă un Hamlet dispers.Ziua-ntâlnirii lor a fost văruită în galbencu o peliculă de molecule apoase,suturile țestei lui Yorick mușcau structura atomului,Yorick locuia de mult la Hamlet în oase.Hamletizau despre coloidul social;cel dintâi, așezând praful în balanța de … Citește mai mult
Un băiețel (cam așa cum ți l-ai dori – cu pistrui)țâșnește din casă și începe să zboaretimpanele dau să-i pocnească de fericireeste o vară cât cerul, omizile ronță-ronțăiescdin frunzele dudului.Ar putea să ajungă din urmă zăpezile, ar putearăsturna berbecii deasupra norilorcu nuiaua de-alun.El zăreștecu un ceas mai devreme piatra de carese va împiedica bețivul din … Citește mai mult
Vagonul pe linia moartă, se dă film desearăFanfan la Tulipe, cu bătaie,țăranii asudă (nu fumați că face explozie!)și jurnal agrar înainte. Se scarpină.Hoaspe de grâu îi mănâncă sub guler„hă, hă, în căpiță.. dat dracu’ franțuzu”cămașa miroase a pleavă. În pumn s-a udatbiletul cel galben. Fanfan la Tulipe, o,fandeazăși filmul se rupe. Lumină!Se-audebatoza tușind într-o arie, … Citește mai mult
Strada în pantă duce spre clinici,dacă îți ții respirația,poți să auzi urletul câinilor pentru experiențe,pentru progres medical.Sunt ținuți la subsol șiprimăvara îi atinge prin gratii.Deschizi o fereastră spre stele de cearăși intră miros de la fabrica de săpun;ești mai rău? ești mai bun? nu vei ști prea curând.Este cert, însă, lumea se spală.Prea simplu ar … Citește mai mult
Iar din zdrențele visului aduse la țărmde furia mării în timpul somnuluipuține mai rămân până la treziresă-l îmbrăcăm pe cel înecat.Bănuit rămâne zbuciumul altei măripusă în noi ca Infinitul și Dumnezeu(cele două preaplinuri neconținutece se revarsă dând peste margini).Și continuă să ne infecteze scandalul morțiisub pielea pe care devreme în zorii zileine-o scărpinăm în reverberația … Citește mai mult
Mai sigur viitor decât locul meu pe un scaunLa tejgheaua barului „l’Avenir” de pe Bulevardul Circularal Parisului nu cred să pot aveaÎn această vâjâială pe porțile circularității.E chiar destul de bun și schimb cu barmanul Jacqueszilnic Ça va? Ça va!Între un alcool și un rest de cafeaEu socotind inutil în gând miile de sticle golite … Citește mai mult
Sufletul presimțea o iarnă adâncă, fulgeră însă în cer,e o vară bolnavă, soarele galben se scurge pe ziduri,vorbele tale-mi aduc o durere neașteptată.Am să ies în grădină cu un braț de altoiuri,merii se umflă de-o sevă tulbure,umedul vânt în decembrie răscoleștesimțul de mugure, adormitul, simțul de mugure.Cu un braț de altoiuri mai reci,mai puternice sub … Citește mai mult
Despărțindu-ne, îmi lași în pori miligrame din precipitatul misterului care te anunță; iată,mă cuprinde o epidemie de seară, boală de piele a norilor – muzică violentă.Intru de-a valma într-un somn apocrif lăsând o parte să te-nsoțească precum o culoarecasnică, pas cu pas în bucătărie unde îți bei cafeaua, sub duș, în iarba de pe tavan … Citește mai mult
Singurătatea în adâncul retoric,tristețe de apă, nevorbitoare— cu gura la gura înecatului sorbidin el aer de sânge și apă.Cu ochii deschiși în adâncul retoric,unde stă un poem fastuos.Cu ochii larg deschiși spre fuioarele frazelor,Ultima vorbă a înecatuluibulbucește la suprafață într-o limbă străină.