Versuri corectate și adnotate
Pe dealul negru şi sălbatic,Ca pe-un grumaz voinic de fiară,Privind apusul singuraticNoi amândoi am stat asară.De arcul fin al mâinii taleÎmbrăţişaţi am stat sub pom,Că de departe de pe valePăream noi doi un singur om.Pe coasta dinspre CetăţuieCu fumul alb în nouri suri,Vedeam un negru tren cum suieCa o omidă prin păduri.Am aşteptat tăcuţi pe … Citește mai mult
Mă-ntorc acum spre viitor cu fața.Lumina lui îmi trece-adânc prin pleoape.Și oamenii îmi sunt și mai aproapeȘi parcă m-a luat de mână, viața.Eu secolului meu i-aud povața;Spre el vin milioane să se-adape,Strălucitor ca fața unei apeCând soarele răsare, dimineața.Ca peste șesuri aurii de grâneVăd zarea largă-a zilelor de mâineȘi peisajul lumii viitoare.Mai tare-mi bate inima … Citește mai mult
Parcă-am rămas eu singur pe pământ,În cer, ca-ntr-o clopotniță uitatăE-un clopot greu, care-a uitat să bată,Cu funia purtată-n nori de vânt.Cum înainte nu mai este vreme,În urma mea, din nu știu care veac,Prin noaptea cu aripi de liliacÎncepe nu știu cine să mă cheme.Și pașii mei răsună după mineCa niște bulgări care nu m-ajung,Răsună tot … Citește mai mult
Mă-ntorn acasă încărcatCa o albină,De soare mult ce-am adunatPe dealuri de lumină.În ochi port pulbere de soareŞi-n gene,Am strâns polen mărunt de zareCa-n lungi antene.Şi ca un zbor privirea meaPluti pe zare;Gândirea nu-mi mai pare grea,Nu mă mai doare.Mă-ntorn acuma obositPe-aleie de tei.Port tot pământul nesfârşitÎn ochii mei.Am stat pe culme ca un trunchiCu frunze … Citește mai mult
De drumuri lungi şi-aspre obosit,La capătul pământului, în soare,Pe ţărmul mării cald am poposit,Ca toamna, nişte păsări călătoare.Înalte valuri – fiare mari de plug –Spumoase brazde peste ţărm răstoarnă.Ca nişte lanuri grele care fugDin zare marea-ntreagă se-ntoarnă.Vreau singur să pornesc în larg, şi parcăSă-mi desfăşor tot sufletul în vânt,Dar simt cumplit că trupul meu e-o … Citește mai mult
Stau în sara liniștită sub castanul înfloritLa o masă-n trei picioare de brad sur și-nvechit.Pe subt pomi trimite raze ascuțite asfințitul,Peste masa cenușie încrestată cu cuțitul.Trece-un uliu spre pădurea ce se clatină în vale,Însemnând peste-o ogradă o bulboană de spirale.Între pomi, într-o poiană printre crengi cadelnițând,Văd știubeie văruite, toate așezate-n rând, –Și privind prisaca albă … Citește mai mult
Afară plouă ca și toamna și-i urât,Mă uit pe geam ca după tine, și atât.În mine toate amintirile te-așteaptă,De-aceea mi-i privirea stranie și dreaptă.Ca-ntr-un copil ce-a adormit plângând,În mine nu mai este niciun gând.Vreau să citesc și-mi cad din mână cărțile;Mă împresoară chipul tău din toate părțile.Mâna ce mi-a-mprăștiat părul și gândurileÎmi amestecă pe carte … Citește mai mult
Din soare,Ca pe gura unei amfore prea plină,RăsturnatăDe pe-un umăr gingaș de virgină,DimineațaToarnă din belșug luminăPeste valea toată.Și natura-n pripă deșteptată,Parcă poartă pleoape amețiteDe lumina ce-a venit deodată,Peste dealurile adormite.Jos în vale,Văl subțire se adunăDintr-un praf ce-a cărunțit în noapte,Din tot praful străveziu de lunăCe-a căzut pe grâurile coapte.Nourași de ceață străveziePeste care, alb, seninul … Citește mai mult
Iar a venit o toamnă, dar când oare?!Eu nu știu să fi fost o primăvară.Începe iar să fie numai searăși n-a fost zi cu soare.Și zarzării când oare-au înflorit?Când au umblat albinele prin ei,cu zumzetul lor alb de clopoțeicu care am copilărit?..Au înflorit și anu-acesta teii,cireșii, și vișini, și castani?Și au jucat, cu simplitate, mieiica-n … Citește mai mult
Miaunică e o pisicăMică, mică, mititică,Cu mustăţile de neaŞi botic de catifea.Păru-i negru mătăsos,Subţirel, dar e frumos.În picioare e-ncălţatăCu ghetuţe moi de vată.Astea-s ghete? sau pernuţe.Stă cu cele cinci gheruţeŞi cum vede-un şoricelŢipă, ţipă după el.