Versuri corectate și adnotate
INFERNUL.CANTUL XXI.Cercul al optulea: Bolgia a cincea. Cei care își însușesc bunul obștesc. Amenințările diavolilor. Umorul dantesc.Astfel, din punte-n punte povestind de câte toate-i de prisos să spun, ajuns-am sus pe-un pod; și poposind,am cercetat lăcașul de surghiun și zvonul surd de plâns și de durere; negru-l găsii ca fundul de ceaun.Cum fierbe la Veneția … Citește mai mult
Pe calea lui Amor, voi, cei umblați,priviți-mă rămas pe loc,durere ca a mea nu mai aflați;primiți-mă-n auz, vă rog,apoi închipuiți-vă aceea,oricărui chin sunt cămara și cheia.Amor, nu prin puțina-mi bunătate,ci prin a sa noblețe,mă puse-n viață de-asa suavitate,încât în urma-mi se spunea în toate:„Doamne, prin care demnitateinima lui atât e-n frumusețe?”.Azi am pierdut îndrăzneala-ntreagăce se … Citește mai mult
Plângeți, amanți, când Zeul chiar a plâns,văzând ce tânguiri îl întâmplară.Amor, aude doamne chemând strânsmilă, din ochi dând plângerea afară.Josnica moarte, într-o sfântă starea aruncat cruda ei stăruințăși-a prăpădit chiar lauda-n ființă,în nobilă femeie cinstitoare.Laudă-i da Amor în al său cânt:și l-am văzut așa-n carne și oase,deasupra morții forme grațioase,în lacrimi, și la cer priviri … Citește mai mult
Cântul XXIX.Cercul al optulea: Bolgia a zecea. Falsificatorii.Simțeam de-atâtea răni cum mi se strâng tot mai mulți stropi în ochi’, pe sub arcade, și bucuros m-aș fi oprit să plâng.„La ce te uiți, grăi Virgil, de-ți șade privirea-n loc și-aduni sub pleoape rouă privind în vale umbrele schiloade?Purtarea ta mi se vădește nouă; să știi … Citește mai mult
Cu celelalte doamne tu glumind,cum de se-ntâmplă nu gândești, stăpână,că fata mea o alta-n ea îngânăcând frumusețea ta o văd venind. Dacă ai ști, n-ar putea Pietatesă țină împotrivă-mi încercare,Amor când lângă tine îmi apare,mai îndrăzneț, mai sigur e în toate. Și îmi rănește gândurile-n frică,acela-i mort, acela-i dat afară,dar el spre tine ochii își … Citește mai mult
Oricărui nobil suflet iubitorcăruia-i vin cu spusa-mi înainte,să-mi zică de aceasta, ce-are-n minte,salut întru stăpânul său, Amor.Deja trecuse ceasul trei din tainavremii ce-i dată stelei lucitoare,când fără veste Zeul îmi apare,de el de-mi amintesc m-apucă spaima.Voios părea Amor ținând în mânăinima-mi, iar în brațe purta-n pânzăde-altar, dormind, doamna-mi înfășurată.Și o trezi, din inima-mi ce-ngânăvăpăi, cu … Citește mai mult
Cântul XXXIV.Cercul al nouălea: Zona a patra şi ultima: Giudecca. Trădătorii de binefăcători. „Priveşte-acum, grăi Virgil, în faţăVexilla regis prodeunt inferni,de poţi cu ochiul desluşi prin ceaţă.”Cum vezi spre seară când e sur pământulşi neguri groase se coboară-n zareo moară-naltă cum o-nvârte vântul,aşa văzui ceva diform şi mareşi m-am ascuns după Virgil din mers,căci vântu-n … Citește mai mult
INFERNUL.CÂNTUL XXXI.Puțul giganților.Aceeași limbă ce-mi mușcă făpturape-obraji punând culoarea stacojie,găsi și leac s-aline mușcătura,ca lancea lui Ahil ce-n bătălie,pre câte-aud, stârnea în dușmani jaleași-apoi, era prilej de bucurie.Urcarăm dar, lăsând în urmă valea,pe râpele care-o încingeau deșarteși n-am dat glas cât străbăturăm calea.Nici zi deplină nu era, nici noapteși-n zare-mi ochii nu găseau răsunet,dar auzii … Citește mai mult