Daniel Vişan-Dimitriu – Pagina 54

Salba Spre Eternitate

Sub pașii noștri, singuri pe un drum, / Se-aude trecerea de clipe-alese, / Împrăștiind un … →

S-au apucat afonii de sonete / Și scriu întruna, nu se mai opresc, / De-mi … →

Părea că încearcă demersuri / să-şi ţină aproape femeia, / departe să-i ţină pe-aceia / … →

Îl însoțești timid sub clar de lună, / iar lupul singuratic te îmbie / să … →

Pe aripi de zări, uneori, / sau, poate, pe-un nor călător, / apar, producându-mi fiori, … →

Iubito, plouă-afară, plouă iară, / Dar e frumos tabloul, nu e trist, / E-o ploaie … →

Ai apărut în ploaia dintr-o toamnă / cu părul ud, pierdută-ntr-un oftat. / Te-am încălzit, … →

Mi-ar fi plăcut să îți declar: „Și azi!”, / dar nu mai pot, mi-s buzele-mpietrite … →

Pășești prin toamna care-a așternut / un ruginiu frumos, de frunze moarte, / iar mersul … →

În orașul-n care norii se revarsă cu tristețe, / Pașii ei urmează calea pelerinelor răzlețe, … →