Daniel Vişan-Dimitriu – Pagina 42

Sonetul Stropilor de Argint

În ținutul ramurilor ude, / Mugurii n-au îndrăznit să crape, / Stropii sunt priviți ca … →

Aștept, prin depărtarea-n care ești, / Să-ți cânte primăvara ce m-apasă / C-un vis în … →

E foarte frig pe drumul care leagă / prezentul cu o parte din trecut, / … →

Când îmi șoptesc aducerile-aminte / De vechiul drum, / În lumea lui lăsat, / Ascult, … →

Își retrăgea tăcerile în tihna / Pe care-o regăsea în loc de vis, / Departe … →

Aș vrea tristețea muntelui să fiu / atunci când frigul iernii îl încarcă / și … →

Din stampa chinezească îmi grăiește / Un pin ce vrea o viață să rezume / … →

Se-aștern de parcă-s clipe dintr-o viață / pe care o pictează-n ruginiu, / acoperind tot … →

Spune-mi, femeie cu părul tăciune, / Ochi de-ntuneric și gură de foc, / Cine pe … →

Pe albul zăpezii, cad umbre prelungi / Alături de cioburi de Lună / Răpuse-n tăcerea … →