Daniel Vişan-Dimitriu – Pagina 12

Negru

Pașii mei, pe malul mării, / Se-ndreptau spre soare-apune, / Ca și gândurile mele / … →

Dacă și azi plouă, aripile-mi strâng / Între firul ierbii și apus de Lună, / … →

Sunt doar oglinda unei muze / Ce-mi e, în inimă, văpaia, / Îi sorb cuvinte … →

E atât de rece! / Ploaia, cât cuprinde, / Vine să înece / Zările murinde. … →

N-ai teamă, nu au spini, / Au numai frumusețe! / Tu, strânge-i cu blândețe / … →

De-aș fi o rază care se strecoară / În liniștea pădurii, mi-aș dori / Un … →

Bătrân, în pădurea străbună, / alături de marele fag, / asculţi ridicându-se, vag, / al … →

E-o liniște de care Luna plină / se-ntreabă: “Sunt eu, oare, vinovată?” / și pune-o … →

Pârâu cu ape limpezi, știi tu, oare, / Ce drum s-alegi în viața curgătoare, / … →

Zâmbea lumina mea uimirii tale / ținută în privirea-mi caldă strâns, / cu grijă ca … →