Versuri corectate și adnotate
Albe lespezi, voiFlori de lună, trepteDuceți, ape moi,Sufletele drepte.Prin azur plângândLiniștite semne,Voi durați mergândCeruri mai solemne.Albe lespezi, voiSomn dorit în drepte,Logodite ploiDe orgoliu trepte.Pajuri pentru gândLiniștite semne,Voi durați mergândStările solemne.
Eulalic sunet — crin eleat idol sub geruri claros cu inel marin singur în mirate ceruriSoarele nins de acte reci (dorice albastre forme) pe orbite simple treci un ridicol somn de norme
Palidul eter adie în mirate, albe ori,lujere de fum la Delos, (cer de arme cristaline)când la occident de inimi, cu arhaici meteori,apele rotesc nervoase fluxul stepelor prea pline.O, de-ar fi precum de gânduri nava mai fluidă ca astepei insomnii agită fosforoasele maree,gemma arctică ferită de salinele Egee –mai albastră (mai dorită) seară Nausicaa.
VII.Răpește-mă pe-adânci, mirate mări,În care dorm păduri de madrepore*,Când luna-ncinge tristele lor floreÎn fosforul adâncilor cămări!.Adie-mi selenarele chemăriȘi poartă-mă, în culmea albei prore,În unduirea cosmicelor hore,Pe mări adânci, pe vesperale mări!.Încet, te duci pe brațele Palorii,Spre cerul unde ard Nemuritorii…Glorificată, pânzele-ți întinzi,.În vântul larg, pe-al undelor tezaur:Corabie ce vine de la Inzi,Cu smirnă, cu tămâie … Citește mai mult
Ca și cocoșul de munte pe care-l loviDe moarte un plumb sub aripă,Cântăm, cântăm încă o clipă,Privind revărsatul de zi.
Memling, seară sensitivă s-a întins,tristă de-al Fecioarei pas nins.În lente inele de brumă, covoarede lume, de liniști izvoare.Ochii, arcul de oglindă al sublimului,fruntea înaltă a cerurilor Ierusalimului.(O, frunte cu albe și reci regiuni,în gravele falduri cum suni!).Plopii ogive, orele fine și verticale,conjuncții moi de stele în defuncte canale.Eră primitivă de rar ametistcu îngeri cântând din … Citește mai mult
El este, este glasul lui,Și-am ieșit în poartă;Era doar vântul ce hai-huiDucea o frunză moartă.El este, este pasul lui,Și-am pus urechea la pământ;Era doar viersul râuluiScandat de asprul vânt.El este, este mâna luiCe-mi bate în fereastră;Pe cerul trist ca fața luiMijea o stea albastră.El este, e statura luiÎnaltă-n zarea dintre ulmi;Doar fumul serii albăstruiSe despletea … Citește mai mult
Ce tristă e-ntre vechii braziPrivirea ta senină,Ce tristă e grădina azi,Deși de flori e plină!Ce trist răsare chipul blândAl dragostelor mele,Și ce tristețe pe pământ,Deși-s atâtea stele!