Cosmin Vaman – Versuri.pro

Humanitas

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Orașul ăsta e vechi, asta se vede pe orice stradă te găsești
Are ruine
Are coline
Are uzine
Dar n-ai cum să nu-l iubești.
Orașul ăsta este orașul în care te iubesc
Are magazine
Are vitrine
Are oameni care citesc.
Să te plimb seara prin oraș la pas
Să te țin de-o mână să nu pot să te mai las
Să te fac să râzi până rămâi fără glas
Și să bem un ceai la Humanitas.
Să te plimb seara prin oraș la pas
Să te țin de-o mână să nu pot să te mai las
Și tu să-mi spui așa cum îți place ție să glumești
Îmi place-aici dar îmi place și mai sus la Cartu… bip.
Locul ăsta e frumos și încă nu de azi de ieri
Sunt unii care spun că aici ar fi plin de boieri
Îi sunt fidel în general, dar mai greșesc că sunt și eu om
Odată, când eram mai mic am citit o carte de la polir… bip.
Aș vrea măcar pentru-o zi să conduc țara asta și eu
La cum a fost condusă pan-acum nu poa’ să fie foarte greu
Nu-mi place băutura nu mă dau la femei
Dar mi-ar plăcea să am și eu intelectualii mei

Întruna

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Inima mea – toți au ceva cu ea,
Toți încearcă să o vândă ca pe o marfă căutată,
Pe o felicitare sau o cutie cu ciocolată.
Inima mea nu arată așa.
Știi bine că n-o vezi cum arată desenată,
Nu e veselă și nici colorată.
Și în camera mea, unde nu mă poți vedea,
Zilele nu sunt atât de grele ca în camerele inimii mele.
Într-una, de când ai plecat, e pustiu,
În alta mă ascund când de mine nu vreau să știu.
Una e acolo când mi-e greu
Și într-una se aude doar numele tău.
Într-una e pustiu,
În alta mă ascund când de mine nu vreau să știu.
Una e acolo când mi-e greu
Și într-una se aude întruna doar numele tău.
Inima mea – câteodată citesc despre ea
Și așa am aflat de ce mă bate la cap tot mereu.
Ea, de fapt, te poartă prin sângele meu.
Dar – inima mea – uneori nu mă recunosc în ea,
Parcă bate oarecum în ciuda mea,
Încât încep să cred că e totuna cu a ta.
Și în camera mea, unde nu mă poți vedea,
Zilele nu sunt atât de grele ca în camerele inimii mele.
Într-una, de când ai plecat, e pustiu,
În alta mă ascund când de mine nu vreau să știu.
Una e acolo când mi-e greu
Și într-una se aude doar numele tău.
Într-una e pustiu,
În alta mă ascund când de mine nu vreau să știu.
Una e acolo când mi-e greu
Și într-una se aude întruna, se aude întruna, se aude întruna, se aude întruna, se aude întruna doar numele tău.

Drumul (feat. Alexandra Andrei)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Străzile astea aveau plimbări de mână
Astăzi mai au doar oameni care trec nepăsători pe sub lună
De parcă ar avea și ei una la ei acasă
De parcă doar noi vedeam cât era de frumoasă
Străzile astea ne-aveau pe amândoi
Și-un sărut cu soare și-o dragoste mare-ntre noi
Străzile astea duc undeva, e firesc
Dar care din ele mai duce la tine? Ajută-mă să o găsesc.

REF:
Asta e drumul pe care am râs, drumul pe care am plâns
Nici nu mai știu dacă la tine am ajuns
Asta e drumul cel mai lung, drumul din viața mea toată
Și știu doar că l-aș face încă o dată și încă o dată.
(Asta e drumul pe care am râs, drumul pe care am plâns)
(încă o dată, încă o dată și încă o dată, încă o dată..).

Străzile astea aveau nume de poeți
Astăzi pe ele poezia s-aude mult mult mult prea încet
Străzile astea făcute parcă pentru doi
Astăzi pe ele mă rătăcesc fără noi
Pe străzile astea se jucau copiii ieri
Doar copiii noștri nu-i mai văd azi pe nicăieri
Străzile astea aveau un sărut la orice pas
Astăzi din ele doar zâmbetul tău mi-a rămas.

REF:
Asta e drumul pe care am râs, drumul pe care am plâns
Nici nu mai știu dacă la tine am ajuns
Asta e drumul cel mai lung, drumul din viața mea toată
Și știu doar că l-aș face încă o dată și încă o dată.
Asta e drumul pe care am râs, drumul pe care am plâns
(încă o dată, încă o dată și încă o dată, încă o dată..)
Și știu doar că l-aș face încă o dată și încă o dată
Încă o dată

Invariabil Bine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ies pe stradă câteodată în treaba mea
Fac câțiva pași și deodată mă-ntâlnesc cu cineva
Oricine-ar fi, oriunde-am fi, o problemă se ridică
Îmi aruncă un zâmbet și mă-ntreabă imediat: „ce mai face aia mică? „
Instinctul meu îmi spune să mă enervez
Că sigur are ceva cu mine
Dar dacă mă gândesc puțin realizez
Că de fapt se referă mereu la tine.
Nimeni nu mă mai întreabă ce mai fac
Nimeni nu mă mai cheamă pe-afară
Nimeni nu mă mai întreabă pe-unde-am fost
Sau unde-mi fac concediul la vară
Nimeni nu mă mai întreabă ce mai fac
Fiindcă știu toți la fel ca și mine
Că de când ai apărut în viața mea
Fac toată ziua invariabil bine.
Nu mai vorbim despre femei
Vorbim despre lapte și vitamine
Pot să umblu și în mâini și în cap
Că toți se uită numai după tine
Pot să fac o mie de poante
Mai mult sau mai puțin sărate
Dacă zâmbești tu măcar un pic
O să cadă toată lumea pe spate

Acasă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Patru pereți, un pat și-o masă,
câteva uși deschise,
care te lasă să vii
acasă.
Cana de cafea și o chitară,
un suspin care ține
o seară întreagă
și-o noapte întreagă.
Câteva cuvinte rămase uitate,
câteva lacrimi uscate,
câteva întrebări,
câteva mii de uitări..
Toate te așteaptă să vii
poate să le arăți cum numai tu știi
cum să te iubească,
să-ți spună că ești cea mai frumoasă
și doar cu tine se simt și ele acasă.
Toate te privesc,
toate doar la tine se gândesc,
iar casa mea devine acasă
umai când, numai când mă lași să te iubesc.
O melodie ce te ține trează în nopți târzii,
câteva reviste și o sută de jucării
așteaptă, așteaptă să le știi.
Câteva cuvinte rămase uitate,
câteva lacrimi uscate,
câteva întrebări,
câteva mii de uitări..
Toate te așteaptă să vii
poate să le arăți cum numai tu știi
cum să te iubească,
să-ți spună că ești cea mai frumoasă
și doar cu tine se simt și ele acasă.
Toate te privesc,
toate doar la tine se gândesc,
iar casa mea devine acasă
umai când, numai când mă lași să te iubesc.
Toate te așteaptă să vii
poate să le arăți cum numai tu știi
cum să te iubească,
să-ți spună că ești cea mai frumoasă
și doar cu tine se simt și ele acasă.
Toate te privesc,
toate doar la tine se gândesc,
iar casa mea devine acasă
umai când, numai când mă lași să te iubesc

Din Când În Când Prin Copou

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Draga doamnă secretară, vă scriu
De la mare, de la munte,
De oriunde,
Dar nu de la școală,
Sunt în vacanță de vară.

Draga doamnă secretară,
Îmi amintesc de dumneavoastră cu dor,
De aglomerația și nervii și căldura
De pe coridor, nu ne-a fost prea ușor.

Vreau să știți că o să-mi lipsiți,
Dacă aș putea cu mine v-aș lua,
Dar dacă v-ați neliniștit,
Să știți că negreșit
Toamna vine și ea
Și iar ne vom revedea.

Când am să trec din când în când prin Copou,
Să văd ce se mai întâmplă, s-aflu ce mai e nou
Pe la Balena, prin Pușkin, Codrescu sau Târgușor
Poate și pe la școală,
Dar asta doar uneori.

Am să trec din când în când prin Copou,
Să văd ce se mai întâmplă, s-aflu ce mai e nou
Pe la Balena, prin Pușkin, Codrescu sau Târgușor
Poate și pe la școală,
Dar asta doar uneori.

Draga domnule portar,
S-a întâmplat să mă viziteze o fată
Și nu s-a legitimat
Și asta mult m-a revoltat.

Draga domnule portar, vă rog poftiți
O cafea, o țigară, un Kent,
Orice mai doriți,
Avem examen, vă rog nu o goniți.

Vreau să știți că o să-mi lipsiți,
Dacă aș putea cu mine v-aș lua,
Dar dacă v-ați neliniștit,
Să știți că negreșit
Toamna vine și ea
Și iar ne vom revedea.

Am să trec din când în când prin Copou,
Să văd ce se mai întâmplă, s-aflu ce mai e nou
Pe la Balena, prin Pușkin, Codrescu sau Târgușor
Poate și pe la școală,
Dar asta doar uneori.

Draga doamnă profesoară, mă scuzați,
V-aș fi salutat pe stradă
Dacă aș fi știut cum arătați
Sau că-aveți de gând să mă picați.

Draga doamnă profesoară,
Mi-aș dori să nu vă pară rău
Că și la anu’ ne revedem
Cu siguranță din nou în Copou.

Vreau să știți că o să-mi lipsiți,
Dacă aș putea cu mine v-aș lua,
Dar dacă v-ați neliniștit,
Să știți că negreșit
Toamna vine și ea
Și iar ne vom revedea.

Am să trec din când în când prin Copou,
Să văd ce se mai întâmplă, s-aflu ce mai e nou
Pe la Balena, prin Pușkin, Codrescu sau Târgușor
Poate și pe la școală,
Dar asta doar uneori.

Draga domnule rector, să trăiți bine
Ca un student cu bursă
Și cu bani de la părinți
Prin discoteci cheltuiți.

Draga domnule rector,
Am vrea măcar o bursă
Cât jumătate de salariu de europarlamentar
Sau măcar de primar.

Vreau să știți că o să-mi lipsiți,
Dacă aș putea cu mine v-aș lua,
Dar dacă v-ați neliniștit,
Să știți că negreșit
Toamna vine și ea
Și iar ne vom revedea.

Am să trec din când în când prin Copou,
Să văd ce se mai întâmplă, s-aflu ce mai e nou
Pe la Balena, prin Pușkin, Codrescu sau Târgușor
Poate și pe la școală,
Dar asta doar uneori.

Românii Au Talent

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Îi recunoști de la distanță-n orice gară sau aeroport
Au cele mai mari șase bagaje pline ochi cu zacuscă și compot
Știu să facă orice, se pricep să se descurce orice-ar fi
Iar când unul își repară mașina, lângă el mai doi vecini și trei copii.
Știm cu toții că nu prea au bani
Știm că le plac cântecele cu dușmani
Se cunosc cu toți vecinii de pe scară
Însă n-au și ei o țară ca afară
Poate pare că mă repet
Poate tot ce-am spus până acum nu-i chiar corect
Dar mi se pare evident
Că Românii au talent.
Când îi vizitezi n-ai încotro, dar o să bei țuică măcar un pahar
Mamele lor îi sună zilnic să-i întrebe dacă-au mâncat și poartă fular
Cunosc pe cineva care știe pe cineva care are-un cumnat care repară orice
Bunicii lor pun și-acum mileul pe laptop sau pe teve.
Știm cu toții că nu prea au bani
Știm că le plac cântecele cu dușmani
Se cunosc cu toți vecinii de pe scară
Însă n-au și ei o țară ca afară
Poate pare că mă repet
Poate tot ce-am spus până acum nu-i chiar corect
Dar mi se pare evident
Că Românii au talent.
Nu au școli sau spitale, dar au conducători cu mult umor
Și-n nicio limbă nu se spune „I miss you” cum se spune-n limba lor
Când rămân fără niciun ban, schimbă o sută de dolari
Dar cel mai mult se pricep să pună oameni mici pe funcții mari.
Știm cu toții că nu prea au bani
Știm că le plac cântecele cu dușmani
Se cunosc cu toți vecinii de pe scară
Însă n-au și ei o țară ca afară
Poate pare că mă repet
Poate tot ce-am spus până acum nu-i chiar corect
Dar mi se pare evident
Că Românii au talent.
La petreceri ascultă Sandra, Ace of Base și „It’s my life”
Și își fac poze în oglindă în baie ca să le pună pe hi5
Și-n loc să pună mâna să muncească mai cu spor
Stau și cântă cântece stupide despre compatrioții lor.
Știm cu toții că nu prea au bani
Știm că le plac cântecele cu dușmani
Se cunosc cu toți vecinii de pe scară
Însă n-au și ei o țară ca afară
Poate pare că mă repet
Poate tot ce-am spus până acum nu-i chiar corect
Dar mi se pare evident
Că Românii au talent

Femeia Fantastică (feat. Alexandra Andrei)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Strofa 1 (Cosmin)
Am vrut să spun că nimeni nu are privire ca a ta
Dar cum să spun așa ceva
Când nici măcar nu e adevărat
Pentru că am aflat.
Că mai e pe lume încă cineva
Care are privire exact ca a ta
Poate să treacă prin ziduri cu ea dacă vrea.
Poate s-oprească pe oricine în loc
Poate să facă să nu mai exiști deloc
Poate să-ți scoată toate talentele din cap
L-am văzut aseară la televizor
Și am crezut că o să mor
Îl chema ROBOCOP.

Refren 1 (Cosmin)
Iubito să-mi dau seama nu este greu
Că tu ești supereroul meu
Nu știu cum se poate așa
Ești femeia fantastică
Ai tot ce are ea
Și încă ceva.

Strofa 2 (Cosmin)
Am vrut să te compar cu Superman de la-nceput
Dar aș fi fost într-o eroare oricât aș fi vrut
Că știm amândoi că Superman e mult mai tăcut
În rest sunteți la fel, și tu poți să zbori
O faci prin visele mele de-atâtea ori
De-atâtea ori.
Iubito mai am ceva să îți propun
Să facem și noi un lucru bun
Să-mi fii Captain Planet și să încercăm
Planeta împreună s-o salvăm
Și ca să nu mai consumăm curent
Vino aici și stinge lumina
Din motive ecologiste, evident.

Refren 1.

Strofa 3 (Alexandra)
Mai am încă ceva și dacă tot mă prezinți
O să-ți spun că am și un al șaselea simț
Îmi dau seama imediat când inventezi sau vrei să mă minți
Te tot compari cu super-eroi care-mi plac
Dar nu ești nici omul-păianjen nici omul-liliac
Nu ești nici bun și nici rău, nu ești nici înger și nici drac.
Tu vrei să fii ca ei și să-mi faci ochi dulci
Dar ți-e frică să stingi lumina când te culci
Te sperii de gaze și țânțari
Și fugi pe stradă de câini comunitari
Și cum să fii unul din super-eroii ăștia importanți
Când ție nu-ți stă la fel de bine îmbrăcat cu pelerină și colanți?.

Refren 2 (Alexandra)
Probabil să-ți dai seama nu este greu
Că nu-i ușor să fii super-eroul meu
Că e nevoie să fii măcar
Dacă nu Superman, cel puțin megastar
Și dacă vrei să fii cineva ar trebui să riști
Și atunci când cânți să imiți
Pe Clapton, pe Bono, pe Sting
Nu doar taximetriști

Cealaltă Viață (feat. Alexandra Andrei)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Omul cât trăiește învață
Să se nască, să moară și-ntre ele nu prea mult
Cât ar trebui să trăiesc
Să învăț să te uit.
Omul cât privește în față
Încearcă mereu să-și găsească un rost
Unde-ar trebui să privesc
Să uit ce n-a fost.
Bridge:X2
Draga mea, draga mea,
Cât mai poate fi până-n cealaltă viață?.
Refren:
Mai este mult, mai e un pic
Iar când nu va mai fi nimic
Și ai să vrei un om care să te iubească
Să-ți cânte prost câte ceva
Să îți aducă-n zori cafea
Să știe sufletul să ți-l privească.
Inima ta când va asculta
Va ști și singură să o găsească
Draga mea, draga mea,
Cât mai poate fi până-n cealaltă viață?.
Omul acela care cântă
Încearcă să-ți spună ce cu vorbe-i mai greu
Cât ar trebui să îți cânt
Să-nțelegi ce-ți spun eu?.
Omul care-ascultă-nțelege
De ce uneori când spui da este nu
Unde-ar trebui să ascult
Să-nțeleg ce-mi spui tu?.
Bridge:X2
Draga mea, draga mea,
Cât mai poate fi până-n cealaltă viață?.
Refren:
Mai este mult, mai e un pic
Iar când nu va mai fi nimic
Și ai să vrei un om care să te iubească
Să-ți cânte prost câte ceva
Să îți aducă-n zori cafea
Să știe sufletul să ți-l privească.
Inima ta când va asculta
Va ști și singură să o găsească
Draga mea, draga mea,
Cât mai poate fi până-n cealaltă viață?.

Adevăruri Universale

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Poate de fapt pământul nu se învârte repede
cum am fost învățați
Poate de fapt noi oprim timpul în loc când stăm îmbrățișați.
Poate de fapt nu există gravitație,
așa cum ni s-a spus
Altfel cum să-mi explic că m-arunci și cad cad cad, de jos în sus.
Felul în care te văd
Atunci când te trezești
Felul în care mă simt
Când mă întreb dacă mi s-a părut
sau ai spus că mă iubești
Felul în care-n final
Când te pierd simt că mă pierd
E singurul adevăr universal
În care cred.
Felul în care visez
înainte ca ochii să-i închid
Felul în care.
Felul în care faci
infinitul să pară real
Pentru mine e singurul
Adevăr universal.
Cum se poate ca un simplu sărut
Să stingă și s-aprindă un foc în același timp
Cum se poate ca ceea ce văd
Să nu semene cu ceea ce simt
Cum se poate să-mi spună toată lumea
Că istoria se repetă fără drept de apel
Când de fiecare dată când pleci
Ma rănești în alt și alt și alt fel